Subtipuri2017-01-17T16:35:02+00:00

Subtipuri LHN

Limfom non-Hodgkin (LNH) are aproximativ 60 de subtipuri clasificate de către Organizația Mondială a Sănătății (OMS). Este important sa știți subtipul dumneavoastră, deoarece acest lucru joacă un rol important în stabilirea tipului de tratament pe care îl veți primi. Ar trebui să luați în considerare și obținerea unei a doua opinii medicale.
Subtipurile LHN sunt clasificate conform unor anumiți factori cum ar fi tipul de limfocite de la care s-a dezvoltat boala. Cele două subtipuri principale sunt:

  • Limfom cu celule tip B
  • Limfom cu celule tip T și tip „natural killer” (NK)

 

Cei mai mulți pacienți (85 la sută) sunt diagnosticați cu limfom cu celule tip B. Un procent mic dintre ei au un tip de LHN care se încadrează într-un al treilea grup: afecțiuni limfoproliferative asociate-imunodeficienței.
Unele dintre numele subtipurilor se referă la zonele cu ganglioni limfatici (“folicul”, “manta” și “zonele marginale”) de unde par să provină.

Mai jos sunt prezentate unele subtipuri de limfom cu celule tip B, tip T și tip NK.

Subtipuri de limfom cu celulă tip B

  • limfom difuz cu celule B mari;
  • limfom folicular;
  • limfom apărut la nivelul țesutului limfoid asociat mucoasei (MALT);
  • limfomul limfocitic cu celule mici/leucemie limfatică cronică;
  • limfom cu celule din manta;
  • limfom mediastinal cu celule B mari;
  • limfom limfoplasmocitar și macroglobulinemia Waldenstrom;
  • Limfom nodal – zonă cu celule B;
  • imfom cu determinare extranodală – celule B marginale
  • limfom intravascular cu celule B mari;
  • limfom de efuziune;
  • limfom Burkitt – Burkitt leucemie;
  • granulomatoza limfomatoidă;

 

Subtipuri cu celule tip T și tip NK

  • limfom cu celule T periferice, nespecificate în altă parte;
  • limfom cutanat cu celule T (sindromul Sezary și micozis fungoid);
  • limfom anaplazic cu celule mari;
  • limfom angioimunoblastic cu celule T;
  • limfom foblastic (poate fi uneori un subtip cu celule B);
  • limfom cu celule NK;

Cel mai frecvent subtip este limfomul difuz cu celule B (LDCB) care reprezintă aproximativ 30 la sută din numărul total de pacienți diagnosticați cu LHN în SUA.

Forme ale LHN
Medicii clasifică subtipurile LHN în categorii care descriu cât de repede, sau de încet progresează boala:

LHN Agresiv, numit de asemenea, LHN cu creștere rapidă, constituie circa 60 la sută din cazurile de LHN din Statele Unite. Cel mai frecvent subtip agresiv este limfomul difuz cu celule B mari.

LHN indolent, numit și cu creștere lentă, constituie circa 40 la sută din cazurile de LHN din Statele Unite. Cel mai frecvent subtip indolent este limfomul folicular.

Unii pacienți au boală cu “grad intermediar”, care se dezvoltă la o viteză undeva între categoriile „indolent” și „agresiv”. Și, uneori, LHN indolent se poate “transforma” în LHN agresiv.

Stadializarea LHN
Medicul va stabili gradul de progresie a bolii tale cu ajutorul procesului de stadializare. Stadializarea ajută medicul să aproximeze progresia bolii și să dezvolte un plan de tratament.

LHN nu începe întotdeauna în stadiul I și se poate răspândi în stadii mai avansate. Mai mult de jumătate din toți pacienții cu boală intermediară sau agresivă și mai mult de 80 la sută din toți pacienți cu boală indolentă sunt diagnosticați cu LHN în stadiul III sau IV. Dar dacă cineva este diagnosticat în stadiul IV, aceasta nu înseamnă că boala este incurabilă – ea poate fi tratată, având șanse mari de vindecare, în funcție de subtip.

Unele limfoame pot fi descrise ca “extraganglionare”, ceea ce înseamnă că afectează alte zone sau decât ganglionii limfatici sau s-au extins la alte țesuturi aflate în apropierea principalelor zone limfatice. Pentru a identifica limfoamele extraganglionare atunci când stabilesc stadiul bolii, medicii plasează litera “E”, după numărul Roman.

Stadiile LHN

Stadiu I – Există un singur ganglion limfatic.
Stadiu IE – Este afectată o zonă sau un organ, altul decât ganglionii limfatici.
Stadiu II – Sunt afectate două sau mai multe regiuni de ganglioni limfatici și sunt:

  • Aproape una de cealaltă și
  • Pe aceeași parte a diafragmei, (mușchiul de sub plămâni pe care îl folosim pentru a respira).

Stadiu IIE

  • există o zonă sau un organ afectat, altul decât ganglionii limfatici și
  • unu sau mai multe regiuni de ganglioni limfatici în apropierea organului/zonei afectate și posibil,
  • există una sau mai multe regiuni limfatice afectate care sunt de aceeași parte a diafragmei.

Stadiu III – Sunt afectate mai multe regiuni ganglionare atât deasupra, cât și sub diafragmă.
Stadiu IIIE

  • sunt afectate o zonă sau un organ, altul decât ganglionii limfatici și
  • două sau mai multe regiuni de ganglioni limfatici deasupra și sub diafragmă.

 

Categoriile A și B
Stadiile I-IV sunt împărțite în categoriile A și B pentru a indica dacă pacienții au anumite simptome:

  • Categoria A: Nu apare febră, nu se înregistrează transpirații excesivă și nici o pierdere în greutate.
  • Categoria B: Apar febra, transpirația excesivă și pierderea în greutate.

De exemplu, dacă ați fost diagnosticat cu Limfomul Non Hodgkin stadiul IIB, acest lucru înseamnă că:

  • V-au fost afectați ganglionii limfatici din două regiuni apropiate ale corpului (cum ar fi gât și claviculă sau gât și axila) și
  • Ați avut febră, transpirație excesivă și ați pierdut în greutate.

 

Tratamentul dumneavoastră depinde de stadiul și de subtipul bolii. Pacienții care se încadrează în categoria B, de obicei, au nevoie de un tratament mai agresiv decât pacienți cu boală încadrată în categoria A.