Terapiile actuale nu oferă pacienților un leac pentru LCL, dar există tratamente care ajută la gestionarea bolii.

Tipuri de Tratament LCL

Medicii folosesc mai multe tipuri de abordări și tratamente pentru adulții cu LCL, unele folosite în stadii diferite ale bolii:

  • așteptare și monitorizare;
  • terapia medicamentoasă, include chimioterapia si terapia cu anticorpi monoclonali;
  • factori de creștere a globulelor albe (neutrofile);
  • radioterapia;
  • splenectomie;
  • îngrijirea paliativă;

 
Medicul vă poate recomanda să participați la un studiu clinic. Studiile clinice pot presupune terapii cu medicamente noi și noi combinații de medicamente sau noi abordări ale transplantului de celule stem.

Așteptare și monitorizare

Anumite persoane pot face față leucemiei cronice limfatice (LCL) timp de ani de zile, folosind, împreună cu medicii lor, abordarea de așteptare și monitorizare a evoluției bolii. Utilizând această metodă, medicul dumneavoastră vă poate monitoriza starea prin controale fizice generale și analize de laborator. În această perioadă nu vi se vor administra medicamente sau alte tratamente pentru LCL.
Vă puteți simți neliniștit la idea că aveți cancer, dar nu primiți tratament imediat. Fiți sigur că abordarea de așteptare și monitorizare este modalitatea standard de îngrijire a persoanelor cu un risc scăzut al bolii (cu evoluție lentă), cu schimbări minime în numărul de celule sanguine și fără simptome. Abordarea de așteptare și monitorizare permite evitarea efectelor secundare ale terapiei până când tratamentul devine necesar.

Câteva studii au confirmat că folosirea agenților alkilanți în cazul pacienților cu un stadiu incipient al bolii nu prelungește durata de viață. Există riscuri ale tratamentului timpuriu, incluzând eventuale efecte secundare și complicații. Pacienții dezvoltă o rezistență la medicamentele folosite și nu le vor putea folosi din nou când tratamentul pentru boala progresivă va fi necesar. Amânarea tratamentului față de tratamentul timpuriu în cazul persoanelor cu LCL care nu prezintă simptome este o zonă de cercetare continuă în cadrul studiilor clinice.

Mulți pacienți iau medicamente alternative în această perioadă. Ingredientul activ din ceaiul verde (EGCG) a fost analizat preliminar ca terapie pentru prevenirea evoluției LCL și a dovedit rezultate foarte modeste, dar este destul de sigur. Alți agenți nu au fost studiați suficient în acest domeniu. Pacienții ar trebui să discute despre administrarea de medicamente alternative cu medicii lor.
Trebuie să mergeți la controale regulate la medicul dumneavoastră, pentru ca acesta să verfice orice modificări ale stării de sănătate, mai ales să urmărească dacă boala rămâne stabilă sau dacă începe să evolueze. Doctorul monitorizează rezultatele analizelor dumneavoastră pentru a decide când este timpul  să începeți tratamentul și care este cea mai bună opțiune de tratament pentru dumneavoastră.

Când să începeți tratamentul

Medicul vă poate sfătui să începeți tratamentul dacă unul sau mai multe rezultate ale analizelor arată o modificare din cele de mai jos față de rezultatele inițiale ale analizelor:

  • Ganglioni limfatici care cresc în dimensiune;
  • Ganglioni limfatici nou afectați;
  • Oase sau alte organe afectate de cancer;
  • O creștere relativ rapidă a numărului de limfocite din sânge;
  • O descreștere a numărului de trombocite din sânge;
  • Inflamarea ganglionilor limfatici;
  • Inflamarea splinei;
  • Agravarea anemiei;
  • Simptome de LCL (ca oboseală, pierdere în greutate, febră, transpirație abundentă pe timp de noapte etc).

 

Deseori, anumiți factori dintre cei prezentați mai sus pot fi prezenți simultan.
Așteptarea și monitorizarea poate fi o abordare bună și în cazul pacienților cu o răspândire largă a bolii, cum este cazul limfomului non-Hodgkin, care este puțin probabil să reacționeze la tratament. Boala, deși larg răspândită, poate rămâne stabilă ani de zile, evitându-se astfel efectele secundare ale unei terapii care nu este necesară.

Chimioterapia și terapia medicamentoasă

Persoanele care au leucemie cronică limfatică (LCL) simptomatică, de risc ridicat și imediat (cu evoluție rapidă) sunt tratați de obicei cu chimioterapie și/sau terapie țintită cu anticorpi monoclonali. Combinarea medicamentelor chimioterapice cu anticorpii monoclonali reprezintă o altă modalitate eficientă de a trata LCL.
Medicamentele vi se pot administra pe cale orală, sub formă de pastile, intravenos sau printr-un cateter (o linie intravenoasă sau un tub subțire și flexibil) introdus pe cale chirurgicală într-o venă, în mod normal în partea superioară a pieptului.
Având în vedere importanța geneticii în alegerea celei mai potrivite terapii pentru LCL, este important ca testele FISH să fie efectuate, pentru a verifica dacă există deleții ale genelor (17p) și (11q) înainte de începerea tratamentului pentru LCL.

Chimioterapia

În timpul chimioterapiei vi se vor administra medicamente puternice care trebuie să fie suficient de toxice pentru a afecta sau distruge celulele leucemice. În același timp, ele afectează celulele normale și pot provoca efecte secundare. Totuși, nu toate persoanele experimentează efecte secundare, iar fiecare pacient reacționează diferit.
Medicii combină deseori două sau mai multe medicamente pentru a trata LCL. Fiecare tip de medicament funcționează diferit pentru a distruge celulele canceroase. Combinarea diverselor tipuri de medicamente poate îmbunătăți efectul lor global.
Medicamentul chimioterapic fludarabine (Fludara®) este considerat unul dintre cele mai eficiente tipuri de medicamente chimioterapice pentru LCL. Alte medicamente chimioterapice utilizate frecvent în tratarea LCL, ca agenți singulari sau suplimentari includ:

  • Ciclofosfamidă (Cytoxan®);
  • Bendamustină (Treanda®);
  • Clorambucil (Leukeran®)
  • Doxorubicin (Adriamycin®);
  • Prednison;
  • Vincristin (Oncovin®);
  • Cladribin (Leustatin®);

 

Terapia cu anticorpi monoclonali

Terapia medicamentoasă care utiliează anticorpi monoclonali poate constitui un tratament eficient. Un anticorp monoclonal este o proteină imună realizată în laborator. Este creată special pentru a ținti un anumit tip de moleculă de pe suprafața celulelor LCL. Anticorpul monoclonal acționează asupra acestei molecule și se atașează de celulă, cauzând moartea celulei.
Terapiile cu anticorpi monoclonali pot da efecte secundare, dar acestea sunt în general mai blânde decât efectele secundare ale chimioterapiei. Acest lucru se întâmplă deoarece terapiile cu anticorpi monoclonali sunt concepute pentru a ținti și ataca substanțe specifice și tind să lase celulele normale neafectate.
Câțiva dintre anticorpii monoclonali, printre care se află și unii analizați în cadrul studiilor clinice, care sunt utilizați în tratarea LCL sunt:

  • Rituximab (Rituxan®);
  • Alemtuzumab (Campath®);
  • Ofatumumab (Arzerra®);
  • Obinutuzumab (GazyvaTM);
  • Lumiliximab.

 
Uneori, medicii combină medicamente chimioterapice cu anticorpi monoclonali pentru a trata persoanele cu LCL. O combinație pentru pacienții nou diagnosticați, care nu au fost supuși niciunui tratament, este ofatumumab (Arzerra) utilizat cu chlorambucil. Acestă combinație este folosită pentru pacienții pentru care terapia bazată pe fludarabine este considerată nepotrivită.

Cercetările arată ca fludarabine, combinat cu alt medicament chimioterapic sau cu anticorpi monoclonali, îmbunătățește semnificativ frecvența răspunsurilor complete la persoanele tratate de LCL pentru prima dată. Cele mai frecvente combinații de medicamente cu fludarabine, utilizate deseori în tratarea pacienților cu LCL cu risc moderat și ridicat, includ:

  • FC- (fludarabin și ciclofosfamidă);
  • FR- (fludarabin și rituximab);
  • FCR- (fludarabin, rituximab și ciclofosfamidă);

S

tudiile care au comparat tratamentul cu chimioterapie (fludarabin sau FC) cu chemoimunoterapia (FR sau FCR) au arătat că tratamentele cu FR sau FCR îmbunătățesc semnificativ frecvența răspunsurilor complete, durata remisiei și șansele de supraviețuire în cazul persoanelor cu LCL, care nu au fost tratate anterior.
Bendamustin combinat cu ale medicamente este analizat în cadrul studiilor clinice în vederea tratării LCL. Este frecvent combinat cu rituximab.

Radioterapia

Deși nu este frecvent utilizată în tratarea leucemiei cronice limfatice (LCL), radioterapia este uneori folosită pentru ameliorarea durerii cauzate de inflamarea ganglionilor limfatici, a splinei sau a altor organe. Masele inflamate pot afecta funcțiile organelor din apropiere, cum ar fi gâtul, rinichiul sau tractul gastrointestinal.
Numit și terapie cu radiații, acest tratament folosește raze X sau alte raze de înaltă frecvență pentru a distruge celulele canceroase. Acest lucru reduce dimensiunea ganglionilor limfatici sau a organelor inflamate.

Splenectomia

Splenectomia este procedura utilizată pentru îndepărtarea splinei. Când splina se inflamează din cauza leucemiei cronice limfatice (LCL), cauzează nu doar disconfort, dar, uneori, poate micșora numărul de celule sanguine la un nivel periculos de mic.
Splina este un organ situat în partea superioară stângă a abdomenului. Conține grupuri de ganglion limfatici, iar principala funcție este aceea de a filtra celulele vechi și degradate din sânge. Dacă splina este îndepărtată, alte organe, cum sunt ganglionii limfatici și ficatul, pot prelua cea mai mare parte a funcțiilor, însă va crește riscul de infecții.

Îndepărtarea splinei poate ajuta și la reglarea numărului de celule sanguine. Totuși, medicii sunt selectivi în ceea ce privește recomandarea splenectomiei, deoarece intervenția este benefică doar dacă splina este afectată de LCL.

Îngrijire paliativă

Puteți primi îngrijire paliativă pentru prevenirea simptomelor sau efectelor secundare ale terapiei pentru leucemia cronică limfatică (LCL). Cele mai utilizate metode de îngrijire paliativă includ administrarea de antibiotice și administrarea factorilor de creștere a celulelor sanguine.

Antibiotice

Medicul vă poate administra antibiotice pentru tratarea infecțiilor cauzate de bacterii sau fungi. Pacienții LCL tind să fie predispuși la infecții. Atât boala cât și tratamentul scad numărul de globule albe din sânge care luptă împotriva infecțiilor.
Dacă infecțiile sunt frecvente, medicul vă poate administra injecții cu imunoglobulină (numită și gama globulină), o proteină care luptă împotriva infecțiilor din sânge. Anumite persoane cu LCL tind să producă un nivel insuficient de imunoglobulină.

Factori de creștere ai celulelor sanguine

Terapia LCL reglează deseori numărul scăzut de globule albe asociat cu LCL. Însă, dacă după tratament numărul de globule albe rămâne scăzut pe o perioadă îndelungată de timp, medicul vă poate administra agenți cunoscuți ca factori de creștere a celulelor sanguine pentru a ridica nivelul globulelor albe. Acești agenți produși în laborator sunt similari substanțelor care se găsesc în mod natural în sânge și care ajută la creșterea globulelor roșii, globulelor albe și a trombocitelor.

  • Factorii de creștere a globulelor albe cel mai frecvent utilizați sunt :
  • Factor de stimulare a coloniilor de granulocite (G-CSF), compus din filgrastim (Neupogen®) și pegfilgrastim (Neulasta®);
  • Factor de stimulare a coloniilor de granulocite-macrofage (GM-CSF), compus din sangramostim (Leukine®);

 

Anemia

Anemia – un număr scăzut de globule roșii – este un efect secundar frecvent al chimioterapiei. Este foarte probabil ca medicul să vă administreze transfuzii de sânge sau factori de creștere a celulelor sanguine pentru ridicarea nivelului globulelor roșii. Factorii de creștere a celulelor sanguine pot contribui și la o mai bună tolerare a efectelor secundare ale dozelor ridicate de chimioterapie.

  • Exemple de factori de creștere a globulelor roșii sunt:
  • Darbepoetin alfa (Aranesp®);
  • Epoetin alfa (Procrit®);

 

Factorii de creștere a celulelor sanguine pot cauza efecte secundare, dintre care unele serioase. Înainte de a începe tratamentul, discutați cu medicul dumneavoastră despre riscuri și beneficii.

Leucemie refractară

Anumiți pacienți rămân cu celule leucemice în măduva osoasă chiar și după tratamentul pentru leucemia cronică limfatică (LCL). Termenul de refractaritate este folosit pentru a descrie LCL care nu rezultă într-o remisie (cu toate că poate rămâne stabilă) sau care se agravează într-o perioadă de până la șase luni de la tratament. Majoritatea persoanelor tratate pentru LCL refractară au parte deseori de ani de remisie după reînceperea tratamentului.

Totuși, anumiți pacienți nu răspund la tratamentul standard de chimioterapie pentru LCL. În această categorie intră pacienții :

  • A căror boală evoluează rapid, în ciuda tratamentului.
  • A căror LCL prezintă o deleție a brațului scurt al cromozomului 17 (17p-).

 

Dacă vă încadrați într-una dintre cele două categorii de mai sus, discutați cu medicul dumneavoastră despre posibilitatea de a lua parte la un studiu clinic. Noi terapii medicamentoase sau transplantul de celule stem pot constitui opțiuni potrivite de tratament.

Leucemie recidivantă

“LCL recidivantă” este termenul folosit pentru boala care răspunde la tratament, dar, după șase sau mai multe luni, încetează în a mai răspunde. Liniile generale de tratament pentru persoanele cu LCL recidivantă sunt, în general, aceleași ca cele pentru persoanele nou diagnosticate. Majoritatea persoanelor tratate pentru LCL recidivantă au parte deseori de ani de remisie după continuarea tratamentului.

Răspunsuri la terapia LCL

Persoanele cu leucemie cronică limfatică (LCL) prezintă o varietate de răspunsuri la tratament. Tabelul de mai jos descrie fiecare categorie. Discutați cu medicul dumneavoastră despre rezultatele tratamentului.

Răspuns complet (CR)

  • Nici un semn clinic al bolii pentru cel puțin 2 luni de la încheierea tratamentului;
  • Nivel normal al celulelor sanguine;
  • Nivelul hemoglobinei mai mare de 11 grame pe decilitru (g/dL) fără transfuzii;
  • Fără simptome ale LCL sau inflamarea ganglionilor limfatici, a splinei sau modificări la nivelul măduvei osoase.

 

Răspuns parțial (PR)

  • O reducere de cel puțin 50% a numărului de limfocite din sânge;
  • O reducere de cel puțin 50% a dimensiunilor ganglionilor limfatici și splinei inflamate;
  • Nivelul trombocitelor mai mare de 100,000 micrograms pe litru;
  • Nivelul hemoglobinei mai mare de g/dL;
  • Amelionare de 50% a nivelului de globule roșii sau trombocite anterior tratamentului, fără transfuzii.

 

Răspuns nodular parțial – Aceiași factori ca în cazul răspunsului complet, dar cu ganglioni limfatici persistenți în măduva osoasă

Boală evolutivă – Cel puțin unul dintre următoarele criterii:

  • O creștere de cel puțin 50% a nivelului de limfocite sau trecerea la boală cu risc crescut;
  • Creștere de cel puțin 50% a dimensiunii;

 
Boală minimă reziduală

Anumite persoane cu LCL rămân cu un nivel foarte scăzut de celule LCL după tratament. Celulele LCL rămase reprezintă boala minimă reziduală (MRD). Teste obișnuite de sânge și cele la nivelul măduvei osoase nu pot detecta MRD. Medicul poate examina sângele sau măduva osoasă folosind  analize moleculare de mare precizie, cum ar fi citometria de flux în patru culori sau reacția de polimerizare în lanț (PCR) pentru orice celule canceroase rămase. Dacă MRD este detectată și boala este considerată în recidivă, este foarte probabil ca medicul să recomande reînceperea tratamentului.