Pentru multe persoane cu leucemie cronică mielomonocitară (LCMM), începerea tratamentului le încurajează să lupte și să se concentreze la remisia bolii.

Tipuri de Tratament pentru LCMM

În majoritatea cazurilor, LCMM nu poate fi vindecată, dar poate fi tratată. Medicii folosesc câteva tipuri de tratament pentru adulții cu LCMM, deși nu există o terapie medicamentoasă standard pentru această boală:

  • chimioterapie;
  • terapie medicamentoasă (pentru pacienții cu mutația genelor PDGFR-? și TEL);
  • transplantul de celule stem.

 

Medicul vă poate recomanda să participați la un studiu clinic. Studiile clinice implică terapia cu noi medicamente și noi combinații de medicamente sau noi abordări ale transplantului de celule stem.

Chimioterapie

Dacă sunteți tratat pentru leucemie cronică mielomonocitară (LCMM), chimioterapia poate reprezenta prima linie de tratament. Pe durata chimioterapiei, vi se vor administra medicamente puternice care trebuie să fie suficient de toxice pentru a afecta sau distruge celulele leucemice. În același timp, acestea țintesc și celulele sănătoase și cauzează efecte secundare. Totuși, nu toate persoanele suferă de efecte secundare, iar fiecare pacient reacționează diferit.

Medicamente chimioterapice folosite pentru LCMM

Uneori, medicii combină două sau mai multe medicamente chimioterapice pentru tratarea LCMM. Fiecare tip de medicament acționează în mod diferit pentru a distruge celulele canceroase. Combinarea tipurilor de medicamente poate spori eficacitatea lor.

Câteva medicamente utilizate în tratarea LCMM, individual sau combinate, sunt:

  • citarabină (Cytosar-U®)
  • etoposid (VePesid®)
  • hdroxiuree (Hydrea®)
  • azacitidină (Vidaza®)
  • decitabină (Dacogen®)

 

Azacitidina și decitabina au fost aprobate pentru tratarea sindroamelor mielodisplazice, dar sunt necesare mai multe cercetări pentru a stabili eficacitatea lor împotriva LCMM.

Anumite medicamente se administrează pe cale orală, sub formă de pastile. Alte medicamente sunt administrate printr-un cateter (un tub flexibil, subțire sau o linie intravenoasă), introdus chirurgical într-o venă, în mod normal în partea de sus a pieptului.

Terapie medicamentoasă

Pentru 1-4% dintre pacienții cu LCMM care prezintă mutația genelor PDGFR-? și TEL, tratamentul cu mesilat de imatinib (Gleevec®) poate fi eficient. Gleevec a fost folosit cu succes pentru a ține sub control leucemia cronică mieloidă. Medicamentul se administrează pe cale orală, sub formă de tablete.

Medicamentele țintite sunt create pentru a acționa la nivelul funcțiilor sau creșterii anumitor celule canceroase. În cazul LCMM, acest tratament duce de obicei la:

  • revenirea la un nivel normal al celulelor sanguine;
  • remisia citogenetică (nu sunt detectate celule leucemice în sânge sau în măduva osoasă în urma testelor FISH – de hibridizare fluorescentă in situ);
  • remisia moleculară (nu sunt detectate celule leucemice în sânge sau în măduva osoasă în urma testelor de reacție de polimerizare în lanț – PCR);

 

Rezultatele tratamentului

Leucemia cronică mielomonocitară (LCMM) poate fi dificil de tratat. Din păcate, remisiile de durată nu sunt frecvente. Ar trebui să discutați cu medicul dumneavoastră despre supraviețuirea în cazul LCMM.

Media duratei de supraviețuire în cazul persoanelor diagnosticate cu LCMM este de 12-24 de luni de la începerea tratamentului. Țineți cont că rezultatele previzionate arată cum au răspuns la tratament alte persoane cu LCMM, dar nu se poate ști cum va răspunde o anumită persoană. De asemenea, statisticile pot subestima ușor rata de supraviețuire, deoarece s-ar putea să nu reflecte cele mai recente progrese în ceea ce privește tratamentul.

Sunt numeroși factori care influențează supraviețuirea pacienților. Factorii care pot indica un rezultat previzionat mai puțin favorabil includ:

  • anemie severă;
  • un nivel ridicat de celule blastice în sânge;
  • un nivel ridicat de globule albe numite leucocite în sânge;
  • un nivel ridicat de proteină dehidrogenază lactică (LDH) în sânge;
  • inflamarea splinei.

 

Boala evoluează spre leucemie acută mieloidă la aproximativ 20% din pacienții cu LCMM.
Se așteaptă ca reclasificarea LCMM de către Organizația Mondială de Sănătate din 2001 să ducă la o mai bună înțelegere a bolii și la dezvoltarea unor tratamente mai eficiente.

Transplantul de celule stem

Transplantul alogen de celule stem a fost folosit în tratarea și uneori vindecarea pacienților cu  leucemie cronică mielomonocitară (LCMM). Totuși, din cauza riscului ridicat, uneori letal, asociat cu transplantul de celule stem, medicii îl folosesc rareori ca tratament de primă linie.

Deși nu este singurul tip de transplant de celule stem, transplantul alogen de celule stem este cel mai frecvent utilizat în tratarea LCMM. Transplantul alogen presupune transferarea celulelor stem de la o persoană sănătoasă (donatorul) pacientului. Procedura se efectuează după chimioterapia de înaltă intensitate, medicamente puternice care trebuie să fie suficient de toxice încât să distrugă celulele leucemice. Din păcate, medicamentele afectează și celulele stem normale din măduva osoasă.

Principalele motive pentru efectuarea transplantului alogen de celule stem sunt de a:

  • dezvolta un nou stoc de globule albe, globule roșii și trombocite, cu ajutorul celulelor stem transplantate de la donator;
  • administra doze puternice de chimioterapie pentru a distruge celulele LCMM.

 

Transplantul de celule stem efectuat după chimioterapie de mare intensitate ajută la redobândirea funcțiilor măduvei osoase și a producerii de celule sanguine. Acest lucru contribuie la efectul chimioterapiei inițiale, afectând mai puțin celulele normale.

Majoritatea pacienților LCMM nu sunt eligibili pentru această terapie. Este folosită doar pentru un număr redus de persoane tinere care:

  • au LCMM în stadiu avansat;
  • nu răspund sau nu mai răspund la tratament;
  • au un donator compatibil.

 

Sindromul grefă contra gazdă

Sindromul grefă contra gazdă (GCG) reprezintă un risc serios al transplantului alogen de celule stem și apare în cazul în care celulele imune ale donatorului atacă țesutul normal. Efectele GCG variază de la minore la letale.

Deși nu există o restricție de vârstă pentru transplantul de celule stem, adulții în vârstă sunt mai predispuși la a dezvolta GCG, precum și la a prezenta afecțiuni medicale preexistente care pot complica această procedură. Aceștia pot avea și o toleranță scăzută pentru tratamentul chimioterapic condiționat de mare intensitate necesar înainte de transplant.

Transplant alogen de celule stem de intensitate redusă

Dacă nu puteți tolera transplantul alogen cu chimioterapie de înaltă intensitate, puteți fi eligibil pentru transplantul alogen de celule stem de intensitate redusă (numit și transplant nonmieloablativ). Acest tip de transplant este o variantă modificată a transplantului alogen folosit în cadrul studiilor clinice.

În vederea pregătirii pentru transplant, vi se administrează tratament condiționat mai puțin intens față de transplantul alogen standard. Chimioterapia distruge majoritatea celulelor canceroase cu un transplant standard. Condiționarea de intensitate redusă nu distruge multe celule canceroase, ci se bazează pe celulele imune ale donatorului să lupte împotriva bolii. Acest atac este numit efectul grefă versus tumoare.

Efecte secundare

Terapia împotriva leucemiei cronice mielomonocitare (LCMM) poate produce, uneori, efecte secundare. Pentru majoritatea pacienților, efectele secundare ale tratamentului sunt temporare și dispar odată cu închieierea terapiei. Pentru alți pacienți, efectele secundare pot fi mai severe, în unele cazuri necesitând spitalizare. Alți pacienți nu simt nici un efect secundar.

Înainte de a începe tratamentul, discutați cu medicul dumneavoastră despre eventualele efecte secundare. Medicamente și alte terapii pot preveni sau ameliora multe efecte secundare.

Efecte secundare frecvente ale LCMM

Medicamentele chimioterapice sunt principalele vinovate de cauzarea efectelor secundare nedorite. Aceste medicamente pot distruge celulele canceroase, dar, cel mai adesea, afectează și celulele sănătoase. Interiorul gurii, gâtului, stomacului și intestinelor sunt cel mai probabil a fi afectate. Efectele secundare întâlnite depind de:

  • intensitatea chimioterapiei;
  • medicamentele folosite în timpul tratamentului;
  • starea generală de sănătate și prezența sau absența unor boli cronice, cum ar fi diabet sau afecțiuni ale ficatului.

 

Efectele secundare frecvente ale tratamentului pentru LCMM includ:

  • oboseală extremă;
  • infecții;
  • pierderea părului;
  • greață și vărsături;
  • diaree;
  • constipație;
  • afte bucale;
  • dureri;
  • tensiune scăzută;
  • nivel scăzut al globulelor roșii, albe și al trombocitelor;
  • anemie (cauzată de nivelul scăzut al globulelor roșii);

 

Boală refractară și recidiva

Leucemie refractară – Dacă leucemia cronică mielomonocitară (LCMM) nu răspunde la tratament, discutați cu medicul dumneavoastră despre posibilitatea participării la un studiu clinic.

Leucemie recidivantă – Dacă LCMM revine după remisie, numită și LCMM recurentă, tratamentul ar putea include doze standard sau doze scăzute de medicamente chimioterapice citarabină (Cytosar-U®), etoposid (VePesid®) și hidroxiuree (Hydrea®).