Definitii

Dicţionar de termeni medicali – oncologie

Cancerul – este un termen care defineşte o multitudine de afecţiuni umane, caracterizate printr-o creştere anormală, haotică, a unor celule într-un anumit organ sau ţesut. Această creştere aberantă, necontrolată, duce la apariţia unei tumori numită şi tumoră primară. De aici, tumorile maligne (canceroase) se pot răspândi în întreg organismul ducând la formarea de noi tumori, numite şi leziuni secundare sau metastaze. Cauzele acestei boli sunt nenumărate, neexistând un singur factor de risc care să poată fi incriminat în apariţia cancerului. În general, există factori de risc legaţi de mediul de viaţă, factori de risc legaţi de comportamentul individual şi diversele obiceiuri (alimentaţie, fumat, sedentarism etc.), precum şi factori genetici moşteniţi.

Oncologia – este o specialitate medicală care se ocupă de diagnosticul şi tratamentul cancerului.

Tumora malignă – tumora canceroasă.

Tumora benignă – tumora necanceroasă, care nu generează leziuni la distanţă şi în general nici recidive locale.

Diagnosticul de certitudine – pentru tratamentul corect al oricărui pacient cu o boală malignă este necesar un examen de certitudine, care este examenul histopatologic al ţesutului tumoral, obţinut printr-o intervenţie chirurgicală curativă sau o simplă biopsie.

Biopsie – recoltarea de celule sau fragmente tisulare de la nivelul unui organ sau ţesut pentru examinare anatomo-patologică în vederea precizării diagnosticului de certitudine. Medicul anatomo-patolog studiază această probă la microscop şi/sau efectuează şi alte teste cu acest fragment tisular.

Există mai multe tipuri de biopsie:

• incizională – se extrage o probă de ţesut dintr-o tumoră;
• excizională – se extrage întreaga tumoră sau arie suspectă;
• biopsie cu ac mare = „core-biopsy” (se extrag fragmente tisulare mici);
• biopsie cu ac fin = puncţie aspirativă cu ac fin (se extrag grupuri de celule);

Stadiile de boală

Există patru stadii principale ale bolii maligne notate de la I la IV în care I şi II sunt considerate stadii incipiente cu prognostic bun, frecvent curabile, iar stadiile III şi IV sunt stadii avansate de boală cu prognostic mai puţin favorabil sau chiar rezervat.
Există şi un stadiu preclinic de boală aşa numitul stadiu 0, sau microscopic, descoperit (frecvent întâmplător) înainte de apariţia unor modificări clinice sau paraclinice uzuale.
Pentru stabilirea stadiului de boală se efectuează toate investigaţiile imagistice şi de laborator necesare fiecărui tip de localizare a cancerului deoarece planul de tratament depinde în mod esenţial, printre alţi factori, şi de stadiul bolii.

Prognosticul: reprezintă estimarea evoluţiei pacientului odată ce a fost diagnosticat cu o tumoră malignă, aprecierea şanselor de curabilitate, în funcţie de tipul de tumoră şi caracteristicile individuale ale fiecărui bolnav. Acesta poate fi:

• favorabil: în cazul tumorilor mai puţin agresive, descoperite în stadii incipiente la pacienţi cu stare generală bună şi fără comorbidităţi (alte boli decât cea malignă pe care o are pacientul);
• nefavorabil: în cazul tumorilor foarte agresive, diagnosticate tardiv, în stadii avansate, la pacienţii cu stare generală alterată şi comorbidităţi prezente;
• rezervat, infast: la pacienţii diagnosticaţi în stadiu terminal de evoluţie a bolii maligne pentru care nu există resurse actuale de tratament specific şi se efectuează exclusiv tratament simptomatic, suportiv.

Tratamentele specifice – reprezintă toate tipurile de terapie: chirurgicală, radioterapie, chimioterapie, imunoterapie, hormonoterapie, terapii ţintite utilizate de către echipa medicală în tratamentul unui cancer pentru eradicarea tumorii primare şi a metastazelor.
Tratamentele simptomatice, suportive – sunt tratamentele care nu se adresează direct tumorii canceroase, ci sunt utilizate pentru controlul simptomelor bolii şi pentru susţinerea generală a organelor şi sistemelor pacientului afectat de boală în sine sau de tratamentele utilizate (reacţiile adverse ale acestora).

Bilanţul – reprezintă totalitatea investigaţiilor clinice, paraclinice şi de laborator efectuate unui pacient și poate fi:

• preterapeutic – pentru stabilirea planului de tratament;
• de etapă – pentru aprecierea răspunsului la tratament şi orientarea acţiunilor medicale viitoare;
• post terapeutic – după finalizarea tratamentelor specifice şi intrarea pacientului în etapa de monitorizare.

Recidivele – sunt reprezentate de reluarea evoluţiei bolii maligne local sau loco-regional (în locul sau regiunea anatomică în care s-a dezvoltat tumora primară).

Metastazele – sunt aşa numitele leziuni secundare, la distanţă şi sunt reprezentate de apariţia unor tumori maligne în alte ţesuturi şi organe decât cel iniţial în care a apărut tumora malignă. Apariţia uneia sau mai multor metastaze înseamnă iniţierea procesului de răspândire a bolii. Indiferent de numărul sau sediul lor, acestea încadrează un pacient în stadiul IV de boală.

Monitorizarea – reprezintă procesul de supraveghere activă a unui pacient oncologic care şi-a încheiat etapele de tratament specific. Se caracterizează prin existenţa unui număr de controale periodice la care pacientul trebuie să se prezinte. Rolul acestor controale este acela de a depista la timp posibilele recidive sau metastaze la distanţă pentru un tratament precoce şi corect care să sporească şansele de curabilitate ale pacientului. Investigaţiile clinice şi paraclinice se efectuează la fiecare control iar frecvenţa acestora depinde de tipul de tumoră, localizarea ei şi tratamentele specifice efectuate.

Markerii tumorali – molecule aflate în sânge, alte fluide sau ţesuturi care reprezintă un semn al unui proces patologic, tumoral, în organismul testat. Markerii tumorali se utilizează în special pentru monitorizarea răspunsului la tratamentul specific.

Echipa medicală multidisciplinară – este formată din toţi medicii implicaţi în rezolvarea unui caz oncologic şi cuprinde obligatoriu: oncologul medical, chirurgul oncolog specializat în diferite localizări ale cancerului, radioterapeutul, anatomo-patologul, psihologul, dar şi alţi specialişti în funcţie de particularităţile cazului.
Nici un pacient oncologic nu are şanse de vindecare, ameliorare sau creştere a calităţii vieţii, decât în cadrul ştiinţific al unui plan de tratament conceput de personalul medical dedicat acestui tip de patologie, pe baza ghidurilor naţionale şi internaţionale de practică medicală.