Terapie complementară și alternativă

Terapie complementară și alternativă – Ce reprezintă?

Aceste terapii reprezintă un grup de diverse sisteme medicale de îngrijire, practici şi produse care nu fac parte din medicina convenţională (cea practicată de medici în cadrul sistemului oficial de sănătate, public sau privat, al fiecărei ţări).
Există şi situaţii în care medici sau asistente, angajaţi într-un sistem de sănătate convenţional, practică şi diverse tipuri de terapii complementare sau alternative.
Uneori, terapiile complementare sunt utilizate împreună cu medicina convenţională.
Alteori, terapiile alternative sunt utilizate în loc de medicina convenţională.
Medicina integrativă combină tratamente aparţinând medicinei convenţionale cu tratamente complementare sau alternative pentru care există date ştiinţifice certe de siguranţă în administrare şi eficienţă.

Cât de frecvent sunt ele utilizate
Deşi în România nu există date statistice clare privind utilizatorii acestor terapii, credem că numărul lor este destul de important, având în vedere proliferarea după anii ’90 a societăţilor care comercializează astfel de produse, sau cabinetelor care oferă diverse tipuri de proceduri neconvenţionale. De asemenea, publicitatea în media, de multe ori exagerată, precum şi „apetitul” crescut al unui segment de populaţie, în general mai puţin informată, pentru alternative la medicina convenţională, face ca această situaţie să persiste. Dacă pentru pacienţii cu afecţiuni mai puţin grave care apelează la aceste terapii singurele riscuri la care se expun sunt pierderea de timp şi de bani, pentru bolnavii oncologici aceste terapii pot fi de‑a dreptul periculoase, ele întârziind, de multe ori în mod fatal, un diagnostic precoce şi un tratament convenţional care, efectuat la timp, oferă bolnavului de cancer şanse reale de vindecare.
Recurgerea la astfel de terapii există oriunde în lume, chiar şi în ţări în care oferta medicinei clasice, convenţionale este mult mai genroasă decât la noi.
Astfel, în SUA, într‑un studiu publicat în anul 2000 în Journal of Clinical Oncology autorii arătau că 69% din cei 453 pacienţi oncologici investigaţi au utilizat cel puţin o dată de-a lungul evoluţiei bolii un tip sau altul de terapie neconvenţională.

Cum poate fi evaluată eficienţa şi siguranţa acestor terapii neconvenţionale
Pentru ca pacienţii să poată apela fără riscuri majore la un anumit tip de terapie neconvenţională, aceasta ar trebui, evident, să fie evaluată respectând toate rigorile impuse de studiile clinice care vă sunt prezentate la capitolul dedicat trialurilor clinice în acest ghid.
Fără a dori să anulăm din start, fără analize ştiinţifice, şi în bloc (sunt terapii foarte diferite de la diverse produse naturiste, la practici spirituale) potenţialul benefic al medicinei complementare şi alternative, dorim să vă avertizăm că majoritatea nu au fost evaluate ştiinţific şi susținute statistic. În cel mai bun caz „dovezile de eficienţă” sunt prezentarea unor cazuri anecdotice de ameliorări sau vindecări.
Chiar dacă sunteţi tentat să apelaţi şi la terapii complementare sau alternative vă sfătuim să fiţi foarte precauți şi reticenți la reclame de orice fel şi, înainte de a accepta o astfel de variantă terapeutică, să vă consultaţi cu medicul curant şi împreună să obţineţi toate informaţiile necesare despre respectivul tratament neconvenţional.
Numai în acest fel puteţi evita expunerea la riscuri inutile şi compromiterea şanselor dumneavoastră de vindecare sau ameliorare printr-un tratament convenţional, dovedit a fi eficient.

Există în prezent studii clinice care să evalueze în mod ştiinţific terapiile neconvenţionale?
Răspunsul este afirmativ şi în prezent, atât în SUA cât şi în Europa, se desfăşoară diverse studii clinice care investighează potenţialul rol benefic al unor terapii neconvenţionale. Până la finalizarea acestor studii şi includerea în ghidurile de practică medicală curentă a unora din aceste terapii nu recomandăm utilizarea lor!

Dacă doriţi să utilizaţi şi un astfel de tratament neconvenţional
Având în vedere că voinţa pacientului este întotdeauna suverană, dacă dorinţa de a utiliza totuşi astfel de terapii neconvenţionale există, recomandarea noastră fermă este ca înainte de a lua această decizie să vă consultaţi cu medicul oncolog.

Care sunt întrebările pe care trebuie să le puneţi oricărui furnizor de terapii alternative sau complementare:

cum a fost studiat respectivul tratament?
care sunt beneficiile utilizării lui?
pentru ce fel de pacienţi (cu ce afecţiuni) se utilizează medicamentul?
de când şi unde s-a mai utilizat?
ce publicaţii medicale îl recomandă?
care sunt reacţiile adverse?
cum interacţionează cu tratamentul dumneavoastră convenţional şi în ce fel şi pe ce număr de pacienţi oncologici a fost studiată această posibilă interacţiune?

Chiar dacă veţi considera satisfăcătoare răspunsurile la aceste întrebări, nu ezitaţi să vă adresaţi medicului oncolog pentru a lua împreună cea mai bună decizie pentru dumneavoastră.