Stadializare

//Stadializare
Stadializare 2017-09-29T05:27:33+00:00

Stadializare cancer

Stadiul tumorii descrie extensia şi severitatea afecţiunii maligne.
Cunoaşterea stadiului bolii permite medicului oncolog să elaboreze un plan de tratament individual pentru fiecare pacient şi să poată estima care este prognosticul respectivului bolnav.
Sistemele de stadializare au evoluat foarte mult de-a lungul timpului şi se perfecţionează în mod constant pe măsura creşterii performanţelor mijloacelor de diagnostic.

Cel mai utilizat este sistemul TNM de stadializare în care T – descrie extensia tumorii primare, N – numărul şi sediul ganglionilor regionali ce pot fi invadaţi malign, iar M – se referă la leziunile secundare, metastazele la distanţă (în alte organe sau ţesuturi) faţă de sediul tumorii primare.
În funcţie de categoriile T, N, M descrise mai sus se pot stadializa majoritatea cancerelor în următoarele stadii: 0, I, II, III sau IV.
Pentru aprecierea categoriilor TNM se utilizează o serie de metode diagnostice specifice fiecărui tip de cancer (biopsii histopatologice, investigaţii imagistice şi de laborator).

La baza stadializării stă înţelegerea dezvoltării oricărei tumori maligne. Într-un anumit organ sau ţesut, anumite celule care proliferează în mod haotic, necontrolat, duc la formarea unei tumori – tumora primară T, care poate avea diverse dimensiuni şi raporturi cu ţesuturile din jur.
În mod convenţional tumorile au fost clasificate în funcţie de caracteristicile lor în categoriile 0, Tis 1, 2, 3, 4.
Pe măsură ce tumora primară creşte e posibilă migrarea celulelor maligne pe calea sistemului limfatic, către ganglionii regionali (din vecinătatea tumorii) notaţi cu N. În funcţie de tipul tumorii, numărul de ganglioni invadaţi de celulele maligne şi sediul lor, putem întâlni categoriile N: 0, 1, 2, 3.

Celulele maligne de la nivelul tumorii primare pot pătrunde nu numai în sistemul limfatic al organismului, dar şi în sistemul sanguin prin care se pot răspândi oriunde în corp, uneori la mare distanţă de sediul iniţial, determinând astfel apariţia de tumori sau leziuni aşa-zis secundare, adică metastaze, notate cu M în sistemul TNM. Categoriile de M sunt: 0, 1.

În stadializarea unor tumori se utilizează şi categoria G – care defineşte gradul de diferenţiere al tumorii, sau altfel spus, cât de mult diferă ea de ţesutul normal în care a apărut. Categoriile G sunt 1, 2, 3, 4 (în care diferenţierea scade, iar gravitatea creşte: de la G1 la G4).
Sistemul TNM ‑ aprobat de UICC (International Union Against Cancer) – este utilizat şi în România. Pe documentele medicale ale fiecărui pacient oncologic, trebuie să se regăsească atât diagnosticul de boală malignă, cât şi stadiul bolii conform TNM, cu precizarea clară a categoriilor T, N şi M, după efectuarea tuturor investigaţiilor necesare. Categoriile T,N,M sunt explicate în tabelele următoare:

Tumora primară T
TX – Tumora primară nu poate fi evaluată.
T0 – Nu există tumoră primară decelabilă cu mijloacele folosite.
Tis – Carcinom in situ – un cancer incipient, intraclinic (nedetectabil clinic sau cu mijloace uzuale paraclinice).
T1, T2, T3, T4 – Pentru fiecare localizare a cancerului, anumite mărimi şi caracteristici ale tumorii o plasează în categoria 1 – cea mai mică, mai puţin extinsă – până la categoria 4 – cea mai mare, mai extinsă.

Ganglionii regionali (nodulii limfatici) N
NX – Nu pot fi evaluaţi.
N0 – Nu există ganglioni regionali invadaţi malign.
N1, N2, N3 – Există ganglioni regionali invadaţi de la 1 – cel mai mic număr şi dimensiunile cele mai mici – până la categoria 3, care înseamnă cel mai mare număr sau cu cele mai nefavorabile caracteristici.

Metastazele (leziunile secundare, la distanţă) M
MX – Leziunile la distanţă nu pot fi evaluate.
M0 – Nu există leziuni la distanţă, cancerul nu s-a răspândit la alte organe sau ţesuturi.
M1 – Exista metastaze la distanţă, care vor fi notate cu prescurtări ale numelui organului afectat exemplu: M1-hep=metastaze hepatice, M1-pul=metastaze pulmonare etc.

Stadiul bolii este rezultatul combinării categoriilor T, N şi M, şi deşi există o multitudine de variante, diferite de la o localizare la alta a cancerului, extensia bolii fiecărui pacient se poate aprecia în 5 stadii descrise mai jos:

Stadiul bolii. Definire.
Stadiul 0 – carcinom in situ – cancer depistat foarte precoce la nivel microscopic, în general cu prognostic foarte bun.
Stadii I şi II – Stadii incipiente de boală în care există o tumoră depistată şi posibili ganglioni regionali invadaţi, dar în general extensia e redusă şi prognosticul favorabil.
Stadiu III – Stadiu avansat, de obicei cu tumori de mari dimensiuni şi/sau mulţi ganglioni invadaţi, sau cu alte caracteristici de gravitate. Prognostic mai puţin favorabil, foarte diferit ca evoluţie, în funcţie de localizarea tumorii primare.
Stadiu IV – Cancerul s-a răspândit în organism şi a dus la apariţia de metastaze (leziuni secundare la distanţă de tumora primară) în unul sau mai multe organe sau ţesuturi. Prognostic rezervat, nefavorabil.

În cazul multor localizări, pentru precizarea mai exactă a extensiei bolii, după numărul care defineşte stadiul (I, II, III, IV), apare şi o literă A, B, C – gravitatea crescând de la A la C.

Exemple de stadializare in diverse localizari:
sân – T3 N2M0 – înseamnă stadiul III B;
colon – T2 N1 M1-hep – înseamnă stadiul IV.

Există şi cancere care nu pot fi stadializate conform TNM, pentru care se utilizează alte tipuri de clasificări (de exemplu pentru tumorile cerebrale ale măduvei spinării, ale sângelui etc).

Medicul oncolog stadializează boala malignă, pentru a oferi pacientului tratamentul cel mai adecvat în funcţie de stadiu, dar şi de alţi factori cum ar fi vârsta, status-ul de performanţă, patologia asociată, şi dorinţa acestuia. Pentru a preciza diagnosticul de boală şi stadiul, în vederea elaborării planului de tratament, împreună cu ceilalţi membrii ai echipei multidisciplinare, medicul oncolog utilizează următoarele documente medicale ale pacientului:
– Protocolul operator;
– Examenul histopatologic al piesei operatorii, sau rezultat în urma unei biopsii;
– Examenul imunohistochimic, FISH (Fluorescent In Situ Hybridization) sau CISH (Colorimetric In Situ Hybridization) al tumorii;
– Examenele citologice;
– Rezultatele unor investigaţii imagistice: radiografii, ecografii, examene de tomografie computerizată TC, de rezonanţă magnetică nucleară RMN, scintigrafii, tomografii cu emisii de pozitroni-PET;
– Endoscopii digesive, bronhoscopii, cistoscopii;
– Analize de laborator diverse-hematologice, biochimice, imunogenetice.