TRIALURILE CLINICE
Cum se clasifică trialurile clinice în funcţie de scopul urmărit, de întrebările la care răspund
Trialurile de fază 0
Investighează dacă şi cum acţionează un medicament nou; se utilizează doze mici şi un număr redus de administrări la fiecare pacient şi se colectează multe probe biologice inclusiv biopsii de ţesuturi pentru a vedea dacă medicamentul acţionează aşa cum s-a anticipat, pe baza studiilor preclinice. În prezent sunt puţine asfel de studii şi cuprind în general un număr de pacienţi mai mic de 20. Aceste studii durează doar câteva zile, efectele secundare sunt mult mai puţine şi mai reduse ca gravitate faţă de studiile de fază I, dar este posibil şi ca tratamentul să fie lipsit de beneficii pentru pacient. Din acest motiv, principala motivaţie a unui pacient pentru a participa într-un astfel de studiu este mai puţin legată de un potenţial beneficiu individual, ci mai mult determinată de dorinţa altruistă de ajuta la progresul cercetărilor medicale. trebuie menţionat că participarea într-un astfel de studiu, nu împiedică pacientul să beneficieze ulterior de participarea, de exemplu, la trial-uri de fază III.
Trialurile de fază I
Acestea sunt concepute să răspundă la întrebarea: Este acest tratament (medicament, procedură) sigur? Aceste studii includ un număr mic de pacienţi (15-50) şi se adresează pacienţilor la care nu există alternative mai bune de terapie specifică şi se efectuează în centre mari, importante, de tratament al cancerului.
Scopul principal al studiilor de faza I este stabilirea dozei celei mai mari de medicament, care poate fi administrată unui pacient în condiţii de siguranţă fără reacţii adverse severe. De asemenea în cadrul studiului se decide care este cea mai bună cale de administrare a noului medicament.
În studiile de fază I nu există niciodată substanţe placebo şi nu sunt destinate evidenţierii acţiunii anticanceroase (ca în studiile de faza 0) ci tatonării dozei de medicament ce poate fi administrată în condiţii de siguranţă.
Trialurile de fază II
Acestea răspund la întrebarea: tratamentul este activ?
Dacă un medicament se dovedeşte a fi rezonabil de administrat în faza I, adică lipsit de toxicităţi majore la o anumită doză stabilită, acesta va fi evaluat într-un studiu de fază II în privinţa acţiunii terapeutice. De obicei în studiile de fază II participă între 25 şi 100 de pacienţi cu acelaşi tip de cancer. Toţi pacienţii sunt trataţi cu aceeaşi doză de medicament şi de asemenea nimeni nu primeşte medicaţie placebo.
Uneori în studiile de fază II pot exista mai multe braţe, pacienţii putând să primească doze diferite ale medicamentului testat. Există de asemenea posibilitatea şi ca medicamentul să fie administrat pe căi diferite. Se stabileşte astfel care este cea mai bună cale de a obţine un raport optim toleranţă-eficienţă.
Studiile de faza II se pot desfăşura şi în spitale comunitare cu secţii de oncologie sau cabinete medicale de profil, nu neapărat în centre de mare performanţă. Aceste studii urmăresc dacă medicamentul testat duce la dispariţia tumorii (RC-remisiunea completă), micşorarea ei (RP-remisiunea parţială), sau staţionarea ei la aceleaşi dimensiuni (BS-boală stabilă). De asemenea, chiar dacă tumora evoluează, creşte (BS-boala progresivă) în timpul testării noului drog, e posibil de evaluat dacă în aceste condiţii, medicamentul nu are cel puţin rolul de a creşte calitatea vieţii.
Dacă rezultatele studiului de fază II arată că majoritatea pacienţilor a avut un beneficiu terapeutic (prelungirea supravieţuirii sau cel puţin creşterea calităţii vieţii), fără reacţii adverse severe, medicamentul trece în etapa studiilor de fază III.
Trialurile de fază III
Răspund la întrebarea: Este noul tratament mai bun, mai eficient decât ceea ce avem deja, ceea ce se utilizează în practică medicală curentă?
Astfel studiile de fază III investighează eficienţa şi tolerabilitatea noilor medicamente, comparativ cu ceea ce se consideră medicaţie standard în practica medicală curentă.
Spre deosebire de studiile din fazele anterioare, studiile de fază III înrolează un număr mare de pacienţi, cel puţin câteva sute, şi se desfaşoară în mai multe centre medicale dintr-o ţară sau chiar din ţări de pe toate continentele. Studiile se pot desfăşura în diverse spitale cu secţii de oncologie şi cabinete de specialitate, nu numai în centre universitare de mare performanţă.
Deoarece nu se cunoaşte dinainte care va fi tratamentul mai bun (cel nou sau cel standard-existent deja în practica medicală), pacienţii incluşi în studiile de faza III sunt randomizaţi. (Adică includerea în grupul de studiu cu medicament nou sau vechi se face la întâmplare, fără a selecţiona pacienţii. Prin respectarea protocolului de studiu cele două grupuri de pacienţi, chiar dacă sunt aleşi întâmplător în a primi medicamentul de testat sau pe cel vechi, vor fi echilibrate ca vârstă, preponderenţa sexelor, stadiile de boală etc. În acest fel se elimină posibilele influenţe ale acestor caracteristici asupra rezultatelor studiului).
Studiile de faza III sunt simplu-orb, atunci când pacienţii nu ştiu în ce grup de terapie se află (cu medicamentul nou, sau cel standard), şi dublu-orb, atunci când nici pacientul şi nici medicul care îl tratează nu cunosc în ce grup de terapie a fost randomizat pacientul. Aceste din urmă studii oferă cele mai riguroase date ştiinţifice, deoarece elimină elementele de subiectivitate atât din partea medicului cât şi a pacientului, care pot duce în final la o supra-apreciere nerealistă a medicamentului testat faţă de standard, sau dimpotrivă la o sub-apreciere legată frecvent de inerenta teamă de reacţii adverse, de câte ori se utilizează un medicament nou.
În general în studiile de fază III, prin procesul de randomizare, orice pacient are posibilitatea de 50% de a se afla în braţul cu medicament nou. Există însă şi studii în care 75% din pacienţi primesc noua medicaţie, conform protocolului de studiu.
Trebuie să ştiţi că dacă rezultatele interimare dovedesc în mod elocvent superioritatea fie a noului tratament, fie a acelui standard, studiul se va opri, oferindu-se tuturor pacienţilor posibilitatea de a primi tratamentul mai eficient.
În unele studii de fază III există posibilitatea ca randomizarea să plaseze pacientul fie în grupul ce va primi medicamentul de testat, fie în grupul care va primi placebo, dar acest lucru se întâmplă doar atunci când pacienţii au tumori sau sunt în stadii de boală pentru care nu există terapie standard eficientă.
De multe ori, pentru ca un medicament nou să primească aprobarea organismelor amintite (EMEA şi FDA) şi să poată fi utilizat cu eficienţă şi bună tolerabilitate în practica medicală curentă, este nevoie ca mai multe astfel de studii de fază III să aibă aceleaşi rezultate pozitive, concordante cu cele anterioare.
Trialurile de fază IV
Mai există de asemenea şi studii clinice de fază IV. Chiar atunci când un medicament a primit aprobarea (după studiile de fază III) de a fi utilizat pe scară largă în practica medicală curentă, mai există posibilitatea să apară reacţii adverse tardive, care se manifestă după perioade de timp mai lungi decât cele de urmărire, din studiile de fază III. De asemenea când medicamentul începe să fie folosit de un număr mult mai mare de pacienţi decât cel din studiile de fază III, e posibil să apară şi alte reacţii adverse care trebuiesc evaluate, ca şi alte posibile grade de eficienţă terapeutică.
Studiile de fază IV, efectuându-se numai cu medicamente deja studiate, aflate în practica de zi cu zi, presupun cele mai puţine riscuri pentru pacienţi.
Beneficiul pacienţilor care participă la astfel de studii este cel al unei monitorizări mai complexe decât în practica curentă.
Rezultatele acestor studii servesc cercetărilor viitoare de îmbunătăţire a performanţelor medicamentului în cauză sau stau la baza creării altora din aceeaşi clasă, dar mai eficiente şi mai bine tolerate.