Diagnosticarea leucemiei cu celule păroase implică de obicei o serie de teste, inclusiv analize de sânge și ale măduvei osoase.

Analize de sânge

Medicul are nevoie de analize de sânge pentru a pune diagnosticul. Proba de sânge este trimisă la laborator pentru numărarea celulelor sanguine (globule albe, globule roșii și trombocite). Dacă aveți leucemie cu celule păroase, veți avea un nivel mai mic decât normal al globulelor roșii și trombocitelor și un nivel normal de globule albe. Uneori, sângele conține multe celule păroase, ceea ce presupune o creștere numărului de globule albe. Cu toate acestea, nivelul globulelor albe numite neutrofile și monocite este extrem de scăzut.

Analize ale măduvei osoase

Medicul sau oncologul (specialistul în cancer) va analiza măduva osoasă. Analizele la nivelul măduvei osoase implică doi pași, efectuați de obicei simultan în cabinetul medicului sau într-un spital:

  • Aspirația măduvei osoase pentru a preleva o probă de măduvă osoasă.
  • Biopsia măduvei osoase pentru a preleva o mică parte de os plin cu măduvă.

 

Analize de laborator pentru confirmarea diagnosticului

Hematopatologul examinează probele de sânge și măduvă osoasă pentru a confirma diagnosticul. Hematopatologul este specialistul care studiază bolile celulelor sanguine, examinând probe de sânge, măduvă și alte țesuturi.

Celulele păroase pot fi dificil de găsit în sânge, dar pot fi identificate după căutări atente. Hematopatologul așează celule uscate de măduvă osoasă sub un microscop iluminat pentru a stabili dacă există celule păroase. Celulele măduvei au un tipar caracteristic. Imunofenotiparea cercetează prezența unui antigen caracteristic la suprafața limfocitelor pentru a stabili dacă formează un anumit tipar care să indice leucemia cu celule păroase. Citometria în flux este unul dintre testele folosite pentru imunotipare.

Examene imagistice

Este posibil să fie nevoie să fiți supus anumitor teste imagistice pentru a stabili gradul de evoluție a bolii. Medicul poate solicita o ecografie pentru a observa dimensiunea exactă a splinei. Odată ce terapia începe, este posibil să mai fiți supus altor teste imagistice, pentru ca medicul să urmărească dacă dimensiunea splinei, ficatului sau a ganglionilor limfatici a scăzut ca răspuns la tratament.

Doar 5-10% dintre pacienții cu leucemie cu celule păroase prezintă ganglioni limfatici inflamați (limfadenopatie) în momentul diagnosticării. Persoanele a căror boală este în stadiu mai avansat sau care prezintă recurență (cancerul revine după remisie, perioada fără manifestări ale bolii) pot avea ganglioni limfatici inflamați în zona stomacului (limfadenopatie abdominală). Medicul poate verifica ganglionii limfatici prin intermediul unei tomografii computerizate.