Cele mai multe persoane diagnosticate cu Limfomul Hodgkin suferă de una dintre cele două tipuri principale ale bolii, numite subtipuri. Acestea sunt:
Limfomul Hodgkin clasic.
Limfomul Hodgkin nodular cu predominanta limfocitară.

Subtipurile au fost clasificate de către Organizația Mondială a Sănătății (OMS). Este important să știți care este subtipul de care suferiți, deoarece acest lucru joacă un rol important în stabilirea tipului de tratament pe care îl veți primi.

Limfomul Hodgkin clasic

Aproximativ 95% din persoanele diagnosticate cu Limfom Hodgkin prezintă tipul clasic al bolii. Limfomul Hodgkin clasic este, la rândul său, împărțit în subtipuri:

Limfomul Hodgkin cu scleroză nodulară:
• Acesta constituie circa 60-70 la sută din toate cazurile de Limfom Hodgkin;
• Este cel mai frecvent diagnosticat la adulții tineri cu vârste între 15-34 de ani;
• Are o rată ridicată de vindecare;
• Are unele anomalii care pot persista după un tratament de succes, cum ar fi bucăți mici de țesut cicatrizat, dar care este inofensiv (fibroză reziduală);

Limfomul Hodgkin cu celularitate mixtă:
• Este al doilea cel mai frecvent întâlnit subtip și constituie circa 25 la sută din toate cazurile de Limfom Hodgkin;
• Este cel mai frecvent diagnosticat la copii cu vârsta de până la 14 ani și la adulții mai în vârstă, în general cu vârsta cuprinsă între 55-74 de ani;
• Este frecvent la persoanele cu tulburări ale sistemului imunitar, cum ar fi virusul imunodeficienței umane (HIV);
• Este un subtip agresiv, dar tratabil;

Limfomul Hodgkin cu depleție limfocitară :
• Acesta constituie circa 4 la sută din toate cazurile de Limfom Hodgkin;
• Are în general un prognostic mai prost, în comparație cu alte subtipuri de Limfom Hodgkin;
• Este uneori diagnosticat greșit ca Limfom non-Hodgkin;

Limfomul Hodgkin clasic bogat în limfocite:
• Este similar cu subtipul nodular cu predominanta limfocitară dar are mai multe caracteristici în comun cu limfomul Hodgkin clasic;

Limfomul Hodgkin nodular cu predominanta limfocitară

Limfomul Hodgkin nodular cu predominanta limfocitară (NLPHL) afectează circa 5 la sută dintre pacienți, mai ales tineri. NLPHL este identificat cu ajutorul unor anumiți factori:
• Celulele NLPHL sunt “limfocitare” și “histolitice” – diferite de celulele Reed-Sternberg clasice care semnalează limfomul Hodgkin clasic.
• Pacienții nu au întotdeauna simptome.
• NLPHL crește lent și șansele de supraviețuire pe termen lung sunt bune.
• Există un risc de 3 la sută ca NLPHL să se transforme în Limfom non-Hodgkin.
• Tratamentul NLPHL este de obicei diferit de tratamentul standard pentru limfomul Hodgkin clasic.