Posibile efecte secundare ale terapiei hormonale

Orhiectomia, analogii LHRH şi antagoniştii LHRH pot toate cauza efecte secundare similare datorită modificărilor survenite în nivelurile de hormoni, cum ar fi testosteronul şi estrogenul. Aceste efecte secundare pot include:

  • Libido redus sau absent (apetit sexual);
  • Impotenţa (disfuncţie erectilă);
  • Contracţia testiculelor şi penisului;
  • Bufee de căldură, care se pot ameliora sau chiar dispărea în timp;
  • Întărirea sânilor şi creşterea ţesutului mamar;
  • Osteoporoză (subţierea oaselor), care poate conduce la ruperea oaselor;
  • Anemie (număr redus la globulelor roşii din sânge);
  • O agilitate mai redusă;
  • Pierderea masei musculare;
  • Creşterea în greutate;
  • Oboseală;
  • O creştere a nivelului de colesterol;
  • Depresie.

 

Unele cercetări au sugerat că riscul de hipertensiune, diabet, atacuri cerebrale, infarcte sau chiar deces ca urmare a afecţiunilor cardiace este mai ridicat la bărbaţii trataţi cu terapie hormonală, deşi aceasta nu este o constatare a tuturor studiilor.

Anti-androgenii au efecte secundare similare. Principala diferenţă faţă de agoniştii LHRH şi orhiectomie este reprezentată de faptul că anti-androgenii au mai puţine efecte secundare sexuale. Atunci când aceste medicamente sunt administrate singular, libidoul şi potenţa se păstrează în majoritatea cazurilor. Atunci când aceste medicamente sunt administrate bărbaţilor care au fost deja trataţi cu agonişti LHRH, diarea reste singurul efect secundar major. Greaţa, problemele hepatice şi oboseala pot de asemenea să apară.

Abiraterona nu are de regulă efecte secundare majore, deşi poate cauza dureri articulare sau musculare, hipertensiune, acumulare de lichid în corp, bufee, deranjamente stomacale şi diaree.

Enzalutamida poate cauza diaree, epuizare şi o agravare a bufeelor. Acest medicament poate avea şi efecte secundare neurologice, inclusiv ameţeală şi, rareori, crize. Bărbaţii care iau acest medicament sunt mai predispuşi la probleme de cădere, care pot conduce la răniri.

Multe dintre efectele secundare ale terapiei hormonale pot fi prevenite sau tratate. Spre exemplu:

  • Bufeele pot fi deseori ameliorate prin tratament cu antidepresive sau alte medicamente.
  • Tratamentele cu radiaţii de scurtă durată aplicate sânilor pot ajuta la prevenirea măririi acestora, dar nu mai sunt eficiente odată ce mărirea s-a produs deja.

 

Sunt disponibile numeroase medicamente diferite care ajută la prevenirea şi tratarea osteoporozei. Depresia poate fi tratată cu antidepresive şi/sau consiliere.
Activitatea fizică poate reduce multe dintre efectele secundare, inclusiv epuizarea, creşterea în greutate şi pierderea masei osoase şi musculare.

Sunt din ce în ce mai multe preocupări cu privire la posibilitatea ca terapia hormonală pentru cancerul de prostată să conducă la probleme de gândire, concentrare şi/sau memorie. Dar aceste ipoteze nu au fost studiate suficient în cazul bărbaţilor care fac radioterapie pentru cancerul de prostată. Studierea posibilelor efecte ale terapiei hormonale asupra funcţiilor cerebrale este un demers dificil datorită faptului că și alţi factori pot să afecteze la rândul modul în care creierul funcţionează. Orice studiu trebuie să ia în considerare toţi aceşti factori. Spre exemplu, atât cancerul de prostată, cât şi problemele de memorie pot fi mai des întâlnite pe măsură ce bărbaţii avansează în vârstă.
Terapia hormonală poate conduce şi la anemie, epuizare şi depresie – toate pasibile să afecteze funcţia cerebrală. Totuşi, terapia hormonală nu pare să conducă la probleme de memorie în cazul unor bărbaţi. Aceste probleme sunt grave doar în puţine cazuri, iar majoritatea afectează doar anumite părţi ale memoriei. Acest subiect face obiectul multor studii aflate în prezent în derulare.