Factori de risc si cauze

Factori de risc si cauze2017-10-06T14:37:48+00:00

Factori de Risc si Cauze Cancer de Prostata

Factori de Risc si Cauze Cancer de Prostata. Diferitele cancere au diferiţi factori de risc. Unii factori de risc, cum ar fi fumatul, pot fi influenţabili. Alţii însă, cum ar fi vârsta persoanei sau istoricul familiei, sunt inalterabili.
Însă factorii de risc nu ne spun totul. Multe persoane supuse unuia sau mai multor factori de risc nu ajung niciodată să aibă cancer, în timp ce altele, care fac cancer, nu au fost afectaţi de nici un factor de risc sau doar de foarte puţin astfel de factori cunoscuţi.
Cauzele cancerului de prostată nu sunt încă pe deplin înţelese, dar cercetătorii au identificat un număr de factori care pot influenţa riscul de apariţie a acestuia. În cazul unora dintre aceşti factori, corelaţia cu cancerul de prostată nu este încă pe deplin clarificată.

 

Vârsta

Cancerul de prostată apare doar foarte rar la bărbaţii cu vârsta sub 40 de ani, dar şansa de a face cancer de prostată creşte rapid după vârsta de 50 de ani. Circa 6 din 10 cazuri de cancer de prostată sunt identificate la bărbaţi cu vârsta de peste 65 de ani.

 

Rasa/etnia

Cancerul de prostată apare mai frecvent la bărbaţi afro-americani şi caraibieni de origine africană decât la bărbaţii aparţinând altor rase. Bărbaţii afro-americani sunt mai predispuşi să fie diagnosticaţi într-un stadiu avansat şi sunt de 2 ori mai predispuşi să moară de cancer de prostată decât bărbaţii albi. Cancerul de prostată apare mai puţin frecvent la bărbaţi asiato-americani şi hispanici/latini decât la bărbaţii albi care nu au origine hispanică. Motivele acestor diferenţe între rase nu sunt clare.

 

Istoricul familiei

Cancerul de prostată pare să fie „din familie“ în anumite cazuri, fapt care sugerează că, în anumite situaţii, poate fi vorba de un factor moştenit sau genetic. Prezenţa unui tată sau a unui frate cu cancer de prostată aproape că dublează riscul ca un bărbat să facă această boală. (Riscul este mai ridicat în cazul bărbaţilor care au un frate cu această boală decât în cel al bărbaţilor al căror tată este afectat de acest tip de cancer). Riscul este mult mai ridicat în cazul bărbaţilor cu mai multe rude afectate, mai ales atunci când rudele erau tinere la momentul la care cancerul a fost depistat.

 

Genele

Oamenii de ştiinţă au constat mai multe mutaţii genetice moştenite care par să crească riscul de cancer de prostată, cu toate acestea însă, ele reprezintă doar o mică parte din numărul total de cazuri. Testarea genetică pentru mare parte din aceste gene nu poate fi încă făcută.
Unele gene moştenite cresc riscul de a apariţie a mai multor tipuri de cancer. Spre exemplu, mutaţiile moştenite ale genelor BRCA1 sau BRCA2 sunt motivul pentru care în unele familii se remarcă o incidenţă mai mare a cancerului mamar şi ovarian. Mutaţiile acestor gene pot duce şi o accentuare a riscului de cancer de prostată la anumiţi bărbaţi, însă ele sunt întâlnite într-un procent foarte mic de cazuri de cancer de prostată.
Recent, s-a făcut o legătură între anumite variaţii genetice comune şi un risc mai ridicat de cancer de prostată. Sunt necesare studii pentru a se observa dacă testarea pentru variantele de gene poate fi utilă în anticiparea riscului de cancer de prostată.

 

Dieta

Rolul precis al dietei în cancerul de prostată nu este clar, dar anumiţi factori au făcut deja obiectul unor studii. Bărbaţii care mănâncă multă carne roşie sau lactate cu un procent ridicat de grăsimi par să aibă un risc uşor mai ridicat de a face cancer de prostată. Aceşti bărbaţi au, de asemenea, tendinţa de a mânca şi mai puţine fructe şi legume.
Medicii nu sunt siguri care dintre aceşti factori sunt responsabili pentru această creştere a riscului.
Unele studii au sugerat că bărbaţii care consumă mult calciu (din alimente sau suplimente) pot fi expuşi unui risc mai ridicat de a dezvolta cancer de prostată. Produsele lactate (care sunt deseori bogate în calciu) pot creşte la rândul lor acest risc. Majoritatea studiilor nu au constatat o astfel de corelaţie cu nivelul de calciu din dieta obişnuită, şi este important să se aibă în vedere faptul că beneficiile pentru sănătate ale calciului au fost deja dovedite.

 

Obezitatea

Majoritatea studiilor nu au găsit o legătură de cauzalitate între a fi obez (supraponderal) şi un risc general mai ridicat de a face cancer de prostată.
Unele studii au constatat că bărbaţii obezi au un risc mai redus de a face o formă de grad redus (mai puţin periculoasă) a bolii, dar un risc mai ridicat de a face o formă mai agresivă a cancerului de prostată. Motivele acestor stări de fapt nu sunt clare.
Unele studii au constatat în plus şi că bărbaţii obezi pot fi expuşi unui risc mai ridicat de a face un cancer de prostată mai avansat şi de a muri de cancer de prostată, dar această constatare nu se regăseşte în toate studiile.

 

Fumatul

Majoritatea studiilor nu au identificat o legătură între fumat şi riscul de a dezvolta cancer de prostată. Unele cercetări recente au corelat însă fumatul cu o posibilă creştere uşoară a riscului de deces în urma cancerului de prostată, însă aceasta este o constatare nouă care trebuie să fie confirmată şi de alte studii viitoare.

 

Expuneri la locul de muncă

Există dovezi că pompierii care sunt expuşi la substanţe (produse toxice de combustie) au un risc mai mare.

 

Inflamaţia prostatei

Unele studii au sugerat că prostatita (inflamaţia glandei prostatice) poate fi corelată cu un risc mai ridicat de cancer de prostată, în timp ce alte studii nu au constatat o astfel de legătură de cauzalitate. Inflamaţia apare deseori în mostrele de ţesut prostatic care conţin şi cancer. Legătura între acestea nu este clară, însă face în prezent obiectul unor cercetări active.

 

Infecţiile cu transmitere sexuală

Cercetătorii au căutat să afle dacă infecţiile cu transmitere sexuală (cum ar fi gonoreea sau clamidioza) pot creşte riscul de cancer de prostată, posibil din cauza faptului că acestea conduc la o inflamaţie a prostatei. Până în prezent, studiile nu s-au pus de acord şi nici nu au ajuns la concluzii ferme.

 

Vasectomia

Unele studii mai vechi au sugerat că bărbaţii care au avut o vasectomie (intervenţie chirurgicală minoră pentru a face bărbatul infertil) – în special cei mai tineri de 35 de ani la momentul procedurii – pot fi expuşi unui risc mai ridicat de cancer de prostată. Însă studiile mai recente nu au constatat nici un risc mai ridicat în rândul bărbaţilor care au trecut prin această operaţie. Teama de un risc mai ridicat de cancer de prostată nu trebuie să fie un motiv pentru a evita vasectomia.

 

Cauze ale cancerul de prostată

Nu se ştie cu exactitate ce anume cauzează cancerul de prostată. La nivel primar, cancerul de prostată este cauzat de modificările ADN-ului dintr-o celulă prostatică. În ultimii ani, oamenii de ştiinţă au progresat considerabil în înţelegerea modului în care modificările la nivel de ADN pot face ca celulele prostatice normale să crească în mod anormal şi să formeze cancere. ADN-ul este substanţa chimică din care sunt formate genele, instrucţiunile pentru aproape tot ce fac celulele noastre. De regulă semănăm cu părinţii noştri pentru că ei sunt sursa ADN-ului nostru. Cu toate acestea, ADN-ul influenţează mai mult decât felul în care arătăm.

Unele gene controlează momentul în care celulele noastre cresc, se divizează în noi celule şi mor. Unele dintre genele care spun celulelor noastre să crească şi să de divizeze sunt denumite oncogene. Alte, care în mod normal încetinesc diviziunea celulară sau produc moartea celulelor la momentul potrivit, sunt denumite gene supresoare tumorale. Cancerul poate fi cauzat în parte de modificările ADN-ului (mutaţii) care activează oncogenele sau dezactivează genele supresoare tumorale.
Mutaţiile ADN-ului pot fi fie moştenite de la un părinte, fie dobândite în decursul vieţii.

 

Mutaţiile moştenite ale ADN-ului

Cercetătorii au constatat că mutaţiile moştenite ale ADN-ului din anumite gene pot fi cauza pentru între 5% şi 10% din cancerele de prostată.
S-a concluzionat că mai multe gene modificate pot fi responsabile de predispoziţia moştenită a unui bărbat de a face cancer de prostată. Una dintre acestea este denumită HPC1 (gena cancerului ereditar de prostată 1). Există însă multe alte mutaţii genetice care pot fi cauza în diferite cazuri ale cancerului de prostată. Niciuna dintre acestea nu este însă o cauză majoră, iar cercetările asupra acestor gene sunt în desfăşurare.Testele genetice nu sunt încă disponibile.
Bărbaţii cu mutaţii ale genelor BRCA1 sau BRCA2 pot fi expuşi unui risc mai ridicat de cancer de prostată. Mutaţiile acestor gene cauzează mai frecvent cancer mamar şi ovarian la femei. Dar mutaţiile ereditare ale genelor BRCA sunt prezente însă doar într-un număr foarte redus de cancere de prostate.

 

Mutaţiile ADN-ului dobândite de bărbat în decursul vieţii

Majoritatea mutaţiilor ADN în legătură cu cancerul de prostată par să se dezvolte în decursul vieţii şi să nu fie moştenite. Ori de câte ori o celulă se pregăteşte să se divizeze în două noi celule, aceasta trebuie să îşi copieze ADN-ul. Acest proces nu este perfect şi se pot produce erori, lăsând ADN defect în noua celulă.
Nu este clar nici de câte ori aceste mutaţii ADN sunt pur şi simplu evenimente aleatorii şi de câte ori ele pot fi influenţate de alţi factori (dietă, nivelurile de hormoni, etc). În general, cu cât celulele prostatice cresc şi se divizează mai repede, cu atât sunt mai ridicate şansele să se producă mutaţii. Drept urmare, orice factor care accelerează acest proces pot creşte şansele de apariţie a cancerului de prostată.

Dezvoltarea cancerului de prostată poate fi corelată cu nivelurile crescute ale anumitor hormoni. Nivelurile ridicate de androgeni (hormoni masculini, cum ar fi testosteronul) promovează creşterea celulelor prostatice şi pot accentua riscul de cancer de prostată la unii bărbaţi.
Unii cercetători au observat că bărbaţii cu niveluri ridicate dintr-un alt hormon, factor de creştere similar insulinei 1 (IFG 1), sunt mai predispuşi la cancerul de prostată. IFG-1 este similar insulinei, dar afectează creşterea celulelor, nu metabolismul zahărului. Cu toate acestea, alte studii nu au identificat nici o legătură între IFG-1 şi cancerul de prostată. Sunt necesare cercetări suplimentare pentru a da semnificaţie acestor constatări.

După cum am menţionat în secţiunea „factorii de risc pentru cancerul de prostată“, unele studii au observat că inflamaţia poate contribui la cancerul de prostată. Una dintre teorii susţine că inflamaţia poate conduce la deteriorarea ADN-ului celular care, la rândul ei, poate împinge celulele mai aproape de o stare canceroasă. Şi în acest sens sunt necesare cercetări suplimentare.
Expunerea la radiaţii sau substanţe chimice cancerigene pot cauza mutaţii ale ADN-ului în multe organe din corp, însă nu s-a dovedit că aceşti factori sunt cu adevărat cauze importante ale mutaţiilor din celulele prostatice.