Cercetările asupra cauzelor, prevenirii, detectării şi tratării prostatei sunt în derulare în multe centre medicale din întreaga lume.

Genetică

Noile cercetări asupra genelor corelate cu cancerul de prostată ajută oamenii de ştiinţă să înţeleagă mai bine cum se dezvoltă acesta. Aceste cercetări se vor dovedi de ajutor în formularea de răspunsuri la mutaţiile genetice care conduc la cancerul de prostată. Astfel, vor putea fi create medicamente care să ţintească aceste mutaţii. Testele ce urmăresc identificarea genelor anormale ale cancerului de prostată pot de asemenea să ajute la identificarea bărbaţilor supuşi riscului care vor beneficia de un screening mai intens sau de teste de chimioprevenţie, care folosesc medicamente ce încearcă să împiedice ajungerea cancerului la acestea.

Recent, o mutaţie a unei gene denumite HOXB13 a fost asociată cu cancerul de prostată în stadii incipiente care are un caracter genetic. Această mutaţie este rară însă, adică a fost identificată la mai puţin de 2% dintre bărbaţii cu cancer de prostată care au fost incluşi în studiu.

Gena HOXB13 şi majoritatea genelor care au fost studiate până în prezent sunt din cromozomi care sunt moşteniţi de la ambii părinţi. Anumite cercetări au constatat că o anumită variantă de ADN mitocondrial, care este moştenită doar de la mama persoanei, poate dubla sau chiar tripla riscul unui bărbat de a dezvolta cancer de prostată.

Una dintre cele mai mari probleme cu care se confruntă în prezent bărbaţii cu cancer de prostată şi medicii acestora este să îşi dea seama care cancere vor rămâne probabil în glandă şi care au şanse mai mari să crească şi să se răspândească (şi să aibă în mod neapărat nevoie de tratament). Noile descoperiri pot ajuta în acest sens în viitorul apropiat. Spre exemplu, produsul unei gene cunoscute ca EZH2 pare să apară mai des în cancerele de prostată avansate decât în cele în stadiu timpuri. Cercetătorii încearcă în prezent să decidă dacă prezenţa acestui produs genetic sau a altora indică un cancer mai agresiv. Acest lucru poate ajuta în a stabili care bărbaţi au nevoie de tratament şi pentru care se pretează mai bine supravegherea activă.

Prevenţie

Cercetătorii continuă să analizeze alimente (sau substanţe din acestea) care pot ajuta la reducerea riscului de cancer de prostată. Oamenii de ştiinţă au găsit anumite substanţe în roşii (licopene) şi boabele de soia (izoflavoni) care pot ajuta la prevenirea cancerului de prostată. Anumite studii analizează în prezent cu mai mare atenţie posibilele efecte ale acestor compuşi. Oamenii de ştiinţă încearcă, de asemenea să dezvolte compuşi asociaţi care au o eficacitatea chiar mai mare şi pot fi utilizaţi ca şi suplimente alimentare. Până în prezent, majoritatea cercetărilor sugerează că o dietă echilibrată care să includă aceste alimente, precum şi alte fructe şi legume, are beneficii mai mari decât administrarea acestor substanţe ca şi suplimente alimentare.

Alte studii au sugerat că anumite anumite suplimente de minerale şi vitamine (cum ar fi vitamina E şi seleniu) pot reduce riscul de cancer de prostată. Dar un amplu studiu în acest sens, sub titlul Studiu de prevenire a cancerului cu seleniul şi vitamina E (SELECT), a constat că nici suplimentele cu vitamina E, nici cele cu seleniu nu au redus riscul de cancer de prostată după o utilizare zilnică timp de circa 5 ani. De fapt, s-a constatat mai târziu că bărbaţii care au luat suplimente de vitamina E erau expuşi unui risc mai ridicat de cancer de prostată.

O altă vitamină care poate fi importantă este vitamina D. Studii recente au constatat că bărbaţii cu niveluri ridicate de vitamina D par să fie expuşi unui risc mai redus de a dezvolta forme letale ale cancerului de prostată. Per ansamblu însă, studiile nu au constatat că vitamina D poate proteja împotriva cancerului de prostată.

Multe persoane presupun că vitaminele şi alte substanţe naturale nu fac niciun rău, însă studii recent au arătat că dozele mari pot fi nocive, inclusiv din acele suplimente comercializate în mod specific pentru cancerul de prostată. Spre exemplu, un studiu a arătat că bărbaţii care au luat mai mult de 7 tablete de multivitamine pe săptămână au un risc mai ridicat de a dezvolta cancer de prostată. Un alt studiu a arătat un risc mai ridicat de cancer de prostată la bărbaţii care au avut niveluri ridicate de acizi graşi omega-3 în sânge. Capsulele de ulei de peşte, pe care oamenii le iau ca şi ajutor cardiac, conţin cantităţi mari de acizi graşi omega-3.

Oamenii de ştiinţă au testat şi anumite medicamente hormonale denumite inhibitori 5-alfa reductază ca şi modalitate de a reduce riscul de cancer de prostată.

Detectare timpurie

Medicii sunt de acord că analiza de sânge pentru antigenul prostatic specific (PSA) nu este o analiză perfectă pentru identificarea timpurie a cancerului de prostată. Acestea omit anumite cancere, iar în alte cazuri nivelurile din acest antigen sunt ridicate şi atunci când cancerul nu este prezent. Cercetătorii lucrează în prezent la două strategii pentru a soluţiona această problemă.

O abordare încearcă să îmbunătăţească analiza care măsoară nivelul total de PSA. Procentul de PSA liberi este o modalitate de a face acest lucru, deşi necesită două teste separate. O altă opţiune poate fi măsurarea la început doar a PSA complex (partea din PSA care nu este liberă), în loc de PSA total şi liberi. Această analiză unică poate oferi aceeaşi cantitate de informaţii ca şi celelalte două realizate individual. Sunt în derulare studii pentru a afla dacă această analiză are şi acelaşi nivel de acurateţe.

Cealaltă abordare vizează conceperea de noi teste pe baza altor markeri tumorali. Numeroase alte analize de sânge par să aibă o mai mare acurateţe decât analiza PSA, pe baza studiilor mai vechi. Rezultatele iniţiale par să fie promiţătoare, în acestea, la fel ca şi alte teste mai noi, nu sunt încă disponibile în afara laboratoarelor de cercetare şi au nevoie de studii suplimentare înainte de a fi folosite pe scară largă ca şi analize pentru cancerul de prostată.

Alte noi teste supuse analizei sunt cele de urină. O analiză, denumită Progensa®, analizează nivelul de antigen 3 al cancerului de prostată (PCA3) din urină. Cu cât nivelul este mai ridicat, cu atât este mai mare probabilitatea de prezenţă a cancerului de prostată. În studii, aceasta a fost folosit alături de analiza PSA.

Un alt test analizează o genă anormală denumită TMPRSS2:ERG în celulele prostatice. Celulele ce urmează să fie testate sunt găsite în urina colectată după un examen rectal. Mutaţia acestei gene a fost constatată în aproape jumătate din toate cancerele de prostată localizate. Doar rareori a apărut în celulele bărbaţilor fără cancer de prostată. Sunt în derulare studii care să dezvolte această ipoteză într-un test pentru detecţia timpurie a cancerului de prostată.

Diagnoză

Medicii care realizează biopsii ale prostatei se bazează deseori pe examinarea transrectală cu ultrasunete (TRUS), care creează imagini în alb şi negru ale prostatei folosind unde sonore, pentru a afla de unde să preleveze mostre. Însă examinarea standard cu ultrasunete poate să nu detecteze anumite zone care conţin cancer.

O nouă abordare implică măsurarea fluxului sanguin din glandă folosind o tehnică denumită ecografia Doppler color. (Tumorile au deseori mai multe vase de sânge în jur decât ţesuturile normale). Astfel, biopsiile de prostată pot avea o mai mare acurateţe asigurând astfel că mostrele sunt prelevate din partea corectă a glandei.

O tehnică chiar şi mai nouă poate duce ecografia Doppler color un pas şi mai departe. Aceasta implică injectarea iniţială a pacientului cu o substanţă de contrast care conţine microbule. S-au semnalat rezultate promiţătoare, însă vor fi necesare mai multe studii înainte de standardizarea utilizării acesteia. Acest test este disponibil în prezent doar ca parte a unui studiu clinic.

Medicii studiază dacă RMN-ul poate fi utilizat pentru pentru a ghida biopsiile de prostată la bărbaţii care au avut anterior biopsii ghidate prin TRUS cu rezultate negative, dar în cazul cărora medicul suspectează în continuare prezenţa cancerului.

Stadializare

Stadializarea joacă un rol cheie în a decide asupra opţiunilor de tratament care se pot preta unui bărbat. Însă testele de imagistică pentru cancerul de prostată, cum ar fi scanările CT şi RMN, nu pot detecta toate cancerele, mai ales zonele reduse ale cancerelor din nodulii limfatici.

O metodă mai nouă, denumită RMN îmbunătăţit, poate ajuta la identificarea nodulilor limfatici care conţin cancer. Pacienţii sunt iniţial supuşi unui RMN standard. Apoi li se injectează particule minuscule magnetice şi scanarea se repetă a doua zi. Diferenţele între cele 2 scanări indică posibilele celule canceroase din nodulii limfatici. Rezultatele incipiente ale aceste tehnici sunt promiţătoare, dar sunt necesare şi cercetări suplimentare pentru a fi utilizată pe scară mai largă.

Un tip mai nou de tomografie cu emisie de pozitroni care utilizează acetat de carbon radioactiv în loc de glucoză (zahăr) poate fi de asemenea eficient în detectarea cancerului de prostată în diferite părţi ale corpului, precum şi în evaluarea eficacităţii tratamentului. Studii pe marginea acestei tehnici sunt în prezent în derulare.

Tratamentul

Aceasta este o ramură foarte activă a cercetării. Sunt în curs de dezvoltare tratamente mai noi, iar numeroaselor metode standard de tratare a cancerului de prostată li se aduc permanent îmbunătăţiri.

Intervenţia chirurgicală

Dacă nervii care controlează erecţiile (care trec de-a lungul fiecărei laturi a prostatei) trebuie îndepărtaţi în timpul operaţiei, bărbatul va deveni impotent. Unii medici explorează în prezent utilizarea grefe de nervi pentru a înlocui nervii secţionaţi şi a reda potenţa. Aceste grefe pot fi nervi îndepărtaţi din alte părţi ale corpului sau ceva artificial. Aceasta este în continuare o tehnică experimentală, şi nu toţi medicii sunt de acord cu utilitatea ei. Studii mai aprofundate sunt în curs.

Radioterapie

Conform descrierilor din secţiunea „Radioterapia pentru cancerul de prostată“, progresele tehnologice fac posibilă aplicarea radiaţiilor cu mai multă acurateţe decât în trecut. Metodele folosite în prezent, cum ar fi radioterapia conformaţională (CRT), radioterapia cu intensitate modulată (IMRT) şi radioterapia cu fascicul de protoni, permit medicilor să trateze doar glanda prostatică şi să evite pe cât este posibil iradierea ţesuturilor normale.  Se aşteaptă ca aceste metode să crească eficacitatea radioterapiei, reducând în acelaşi timp efectele secundare. Sunt derulate studii pentru a se descoperi care dintre tehnicile de radioterapie sunt cele mai potrivite pentru grupurile specifice pacienţi cu cancer de prostată. Tehnologia ajută, de asemenea, la eficientizarea radioterapiei. Noile programe de calculator permit medicilor să planifice mai bine dozele de radiaţii şi abordările radioterapiei externe şi brahiterapiei. Planificarea brahiterapiei poate fi acum realizată chiar şi în timpul procedurii (interaoperativ).

Tratamente mai noi pentru cancerele în stadii incipiente

Cercetătorii analizează în prezent noi forme de tratament pentru cancerul de prostată în stadiu incipient. Aceste noi tratamente pot fi folosite fie ca prim tip de tratament sau după radioterapie, în cazurile în care aceasta nu a avut succes.

Un tratament, cunoscut sub denumirea de tratament cu ultrasunete focalizate de înaltă intensitate (HIFU) distruge celulele canceroase prin încălzirea lor cu fascicule ultrasonice puternic focalizate. Acest tratament a fost folosit mai mult în Europa, dar în Statele Unite nu este disponibil în afara studiilor clinice în acest moment. Studii sunt în curs de desfăşurare pentru a determina cât de sigur şi cât de eficace este.

Nutriţia şi modificările stilului de viaţă

Un studiu mai vechi a constatat că în cazul bărbaţilor cu un nivel ridicat de PSA după intervenţia chirurgicală sau radioterapie, consumul de suc de rodii pare să încetinească timpul necesar pentru dublarea nivelului PSA. Studii mai ample încearcă acum să confirme aceste rezultate.

Unele rezultate iniţiale încurajatoare au fost de asemenea semnalate şi în cazul tratamentelor cu seminţe de in. Un studiu mai restrâns cu bărbaţi cu cancer de prostată în stadiu incipient a constatat că un consum zilnic de seminţe de in pare să încetinească ritmul de multiplcare a celulelor prostatice canceroase. Pentru ca această constatare să fie fie validată, sunt necesare mai multe cercetări.

Un alt studiu a constatat că bărbaţii care aleg să nu urmeze un tratament pentru cancerul de prostată localizat pot să încetinească creşterea acestuia prin modificări intensive ale stilului de viaţă. Aceşti bărbaţi au adoptat o dietă vegană (fără carne, peşte, ouă sau lactate) şi au făcut exerciţii fizice în fiecare zi.  De asemenea, au participat la grupuri de sprijin şi cursuri de yoga. După un an, aceşti bărbaţi au remarcat, în medie, o uşoară scădere a nivelului PSA. Nu se cunoaşte însă dacă acest efect va dura, de vreme ce studiul a urmărit bărbaţii timp de doar 1 an. Regimul poate fi însă destul de dificil de respectat de unii bărbaţi.

Un studiu recent a arătat că administrarea de suplimente pe bază de soia după intervenţia chirurgicală (prostatectomie radicală) pentru cancerul de prostată nu a redus riscul de recurenţă a cancerului.

Terapia hormonală

Numeroase forme noi de terapie hormonală au fost dezvoltate în ultimii ani. Unele dintre acestea pot fi utile chiar dacă formele standard de terapie hormonală nu mai dau rezultate.

Enumerăm cu titlu de exemplu abiraterona (Zytiga) şi enzalutamida (Xtandi), care au fost descrise în secţiunea „Terapia hormonală pot cancerul de prostată.“

Un alt medicament nou studiat, denumit orteronel, acţionează similar cu modul de acţiune a abirateronei. Acest medicament poate viza cu mai multă precizie CYP17, fapt care poate acoperi necesitatea de a lua un medicament steroid, cum ar fi predonisonă, alături de tratament. Orteronel este disponibil doar în studii clinice pentru moment.

Inhibitorii 5-alfa reductază, cum ar fi finasterid (Proscar) şi dutasterid  (Avodart), sunt medicamente care blochează conversia testosteronului  către mai activul dihidrotestosteron (DHT). Aceste medicamente sunt folosit în mod uzual pentru a reduce dimensiunea prostatei la bărbaţii cu hiperplazie prostatică benignă. Ele sunt studiate şi pentru tratarea cancerului de prostată, fie pentru a veni în completarea supravegherii active, fie dacă nivelul PSA creşte după prostatectomie.

Chimioterapie

Studii derulate în ultimii ani au arătat că multe medicamente chimioterapeutice pot afecta cancerul de prostată. S-a demonstrat că unele dintre acestea, cum ar fi docetaxel (Taxotere) şi cabazitaxel (Jevtana), pot ajuta bărbaţii să trăiască mai mult. Alte noi medicamente şi combinaţii de medicamente chimioterapeutice sunt studiate în prezent.

Imunoterapia

Numeroase tipuri de vaccine pentru intensificarea răspunsului imun al corpului la celulele prostatice canceroase sunt actualmente testate în studii clinice. Spre deosebire de vaccinurile împotriva infecţiilor, cum ar fi pojar sau oreion, aceste vaccine sunt concepute să ajute la tratarea, nu tratarea, cancerului de prostată. Unul dintre posibilele avantaje ale acestor tipuri de tratamente este că ele par să aibă efecte secundare foarte limitate. Un exemplu de acest tip de vaccin este sipuleucel-T (Provenge), care a primit aprobarea FDA in Statele Unite.

Un alt vaccin pentru cancerul de prostată (PROSTVAC-VF) foloseşte un virus care a fost modificat genetic pentru a conţine antigenul prostatic specific (PSA). Sistemul imunitar al pacientului trebuie să reacţioneze la virus şi începe să recunoască şi să distrugă celulele care conţin PSA. Rezultatele iniţiale ale acestui vaccin sunt promiţătoare.

Numeroase alte vaccine pentru cancerul de prostată sunt în curs de dezvoltare.

Alte medicamente

Un medicament denumit ipilimumab (Yervoy) vizează anumite globule albe care ajută la controlarea sistemului imunitar. Acest medicament este utilizat pentru tratarea melanomului avansat şi este testat la bărbaţii cu cancer avansat de prostată.

Medicamente pentru terapie orientată

Terapia orientată este un nou tip de tratament împotriva cancerului care utilizează medicamente sau alte substanţe pentru a identifica şi ataca celulele canceroase afectând doar foarte puţin celulele normale. Aceste terapii atacă funcţionarea internă a celulelor canceroase – programarea care le face diferite de cele normale, adică de celulele sănătoase. Fiecare tip de terapie orientată acţionează diferit, însă toate modifică modul în care celulele canceroase cresc, se divid, se repară singure sau interacţionează cu alte celule.

Cabozantinib (Cometriq™, cunoscut şi drept XL184) este un medicament nou care vizează proteina MET, având în acelaşi timp un efect asupra angiogenezei prin vizarea proteinei VEGFR. În studii mai vechi, s-a constatat că acest medicament a redus dimensiunea tumorilor osoase sau chiar a condus la dispariţia lor din scanările de imagistică la mulţi bărbaţi al căror cancer de prostată nu mai răspundea la hormoni. Cabozantinib a ajutat şi la oprirea creşterii tumorei (în afara oaselor) şi la ameliorarea durerii. Efectul s-a menţinut, în medie, circa 6 luni. Nu este clar dacă medicamentul a ajutat însă bărbaţii şi să trăiască mai mult.

Inhibitorii angiogenezei

Creşterea tumorilor canceroase prostatice depinde de creşterea noilor vase de sânge (angiogeneză) pentru a alimenta celulele canceroase. Analiza angiogenezei din specimenele de cancer de prostată poate ajuta la previzionarea rezultatelor tratamentului. Cancerele care stimulează multe vase noi de sânge să crească sunt dificil de tratat şi au perspective mai sumbre.

Sunt studiate noi medicamente care pot fi utile în stoparea creşterii cancerului de prostată prin împiedicarea formării de noi vase de sânge. Numeroase medicamente anti-angiogenice au fost testate în studii clinice. Unul dintre acestea este thalidomide (Thalomid®), care a fost aprobat FDA pentru tratarea pacienţilor cu mielom multiplu. Acesta a fost combinat cu chimioterapia într-o etapă iniţială a studiului asupra bărbaţilor cu cancer de prostată avansat. A fost studiat şi pentru a se vedea dacă poate ajuta terapia hormonală să funcţioneze mai bine. Deşi promiţător, acest medicament poate cauza efecte secundare majore, inclusiv deteriorarea nervilor şi cheaguri grave de sânge.

Tratarea răspândirii cancerului la oase

Medicii studiază utilizarea ablaţiei cu radiofrecvenţă (RFA) pentru a ajuta la controlul durerii la bărbaţii a căror cancer de prostată s-a răspândit la una sau mai multe zone din oase. În timpul RFA, medicul foloseşte scanarea CT sau cu ultrasunete pentru a ghida o mică sondă de metal în zona tumorei. Un curent de înaltă frecvenţă este trecut prin sondă pentru a încălzi şi distruge tumora. RFA a fost utilizat timp de mulţi ani pentru a trata tumorile din alte organe, cum ar fi ficat, dar utilizarea sa în tratarea durerilor osoase este încă un domeniu destul de nou. Totuşi, rezultatele iniţiale sunt promiţătoare.