Intervenţia chirurgicală este o alegere comună în încercarea de vindecare a cancerului de prostată, dacă nu se crede că acesta s-a răspândit în afara glandei (cancere în stadiul T1 sau T2). Principala formă de intervenţie chirurgicală pentru cancerul de prostată este cunoscută sub denumirea de prostatectomie radicală. Prin această operaţie, medicul îndepărtează întreaga glandă prostatică şi o parte din ţesutul din jurul acesteia, inclusiv veziculele seminale. O prostatectomie radicală poate fi făcută în mai multe modalităţi.

Abordări deschise ale prostatectomiei radicale

În abordarea mai tradiţională a prostatectomiei, chirurgul operează printr-o singură incizie lungă pentru a îndepărta prostata şi ţesutul înconjurător. Aceasta este aşa-numita abordare deschisă.

Prostatectomia radicală retropubică

Pentru această operaţie, chirurgul face o incizie în piele în partea inferioară a abdomenului, de la buric în jos spre osul pubic. În timpul intervenţiei chirurgicale veţi fi fie sub anestezie totală sau vi se va administra anestezie în coloană sau epidurală (amorţirea părţii inferioare a corpului) alături de sedative.

Dacă există o suspiciune rezonabilă de răspândire a cancerului către nodulii limfatici (pe baza nivelului PSA, DRE şi rezultatelor biopsiei), chirurgul poate îndepărta în acest moment nodulii limfatici din jurul prostatei. Nodulii sunt, de regulă, trimişi la laboratorul de patologie pentru a se vedea dacă sunt prezente celule canceroase (rezulatele sunt disponibile în câteva zile), dar, în anumite cazuri, nodulii pot fi analizaţi imediat. Dacă acest lucru se întâmplă în timpul operaţiei şi oricare dintre noduli conţine celule canceroase, echivalând cu o răspândire a cancerului, chirurgul poate să decidă să nu continue intervenţia chirurgicală. Această decizie se bazează pe faptul că sunt şanse reduse de vindecare a cancerului prin intervenţia chirurgicală, iar îndepărtarea prostatei poate avea efecte secundare grave.

Când îndepărtează prostata, chirurgul va acorda o atenţie deosebită celor două fascicule de nervi foarte mici care trec de fiecare parte a prostatei. Aceşti nervi controlează erecţiile. Dacă înainte de operaţie puteaţi avea erecţie, chirurgul va încerca să nu deterioreze aceşti nervi (o abordare cunoscută drept abordare cu protejarea nervilor).

Dacă se constată o creştere a cancerului în sau foarte aproape de nervi, chirurgul va trebui să îi îndepărteze. Dacă ambii nervi sunt îndepărtaţi, nu veţi mai putea avea erecţii spontane. Adică veţi avea nevoie de ajutor (cu medicamente sau pompe) pentru a avea erecţii.

Dacă sunt îndepărtaţi doar nervii de pe o parte, veţi avea în continuare şanse de a vă păstra capacitatea de a avea erecţii, dar şansele sunt mai reduse decât în situaţia în care nervii nu ar fi îndepărtaţi. Dacă nici un fascicul de nervi nu este îndepărtat, veţi putea funcţiona normal. De regulă, veţi putea avea din nou o erecţie doar după câteva luni de la operaţie pentru că nervii au fost afectaţi în timpul operaţiei şi nu vor funcţiona normal un timp.

După intervenţia chirurgicală, când vă aflaţi încă sub anestezie, în penis vi se va introduce un cateter pentru a vă drena vezica. Cateterul rămâne acolo una sau două săptămâni în timp ce vă recuperaţi. Veţi putea urina din nou singur odată ce cateterul este îndepărtat.

Veţi rămâne în spital timp de câteva zile după intervenţia chirurgicală, iar activităţile vor fi limitate între 3 şi 5 săptămâni. Posibilele efecte secundare ale prostatectomiei sunt descrise mai jos.

cp1

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Prostatectomia radicală perineală

Prin această operaţie, chirurgul realizează o incizie în piele între anus şi scrot (perineu), conform imaginii de mai sus. Această abordare este utilizată mai puţin pentru că nervii nu pot fi protejaţi cu uşurinţă, iar nodulii limfatici nu pot fi îndepărtaţi. Însă, de regulă, aceasta este o operaţie mai scurtă şi poate fi o opţiune dacă nu doriţi procedura de protejare a nervilor şi îndepărtarea nodulilor limfatici. Se mai foloseşte şi atunci când suferiţi şi de alte afecţiuni care îngreunează intervenţia chirurgicală retropubică în cazul dumneavoastră. Dacă se realizează corect, efectele curative sunt aceleaşi ca în cazul abordării retropubice. Operaţia perineală durează de regulă mai puţin decât operaţia retropubică şi poate provoca, în general, mai puţine dureri şi permite o recuperare mai uşoară ulterior.

După intervenţia chirurgicală, când vă aflaţi încă sub anestezie, în penis vi se va introduce un cateter pentru a vă drena vezica. Cateterul rămâne acolo una sau două săptămâni în timp ce vă recuperaţi. Veţi putea urina din nou normal odată ce cateterul este îndepărtat.

Veţi rămâne în spital timp de câteva zile după intervenţia chirurgicală, iar activităţile vor fi limitate între 3 şi 5 săptămâni. Posibilele efecte secundare ale prostatectomiei sunt descrise mai jos.

Abordări laparoscopice ale prostatectomiei radicale

Abordările laparoscopice implică mai multe incizii de dimensiuni mai reduse şi instrumente chirurgicale speciale pentru îndepărtarea prostatei. Chirurgul poate face acest lucru fie manevrând instrumentele direct, fie folosind un tablou de comandă pentru a mişca braţele robotice de precizie care ţin instrumentele.

Prostatectomia radicală laparoscopică

În cazul prostatectomiei radicale laparoscpopice (LRP), chirurgul face mai multe incizii de dimensiuni mai reduse prin care instrumente speciale lungi sunt introduse pentru îndepărtarea prostatei. Unul dintre instrumente este prevăzut cu o cameră video de dimensiuni reduse la capăt, care permite chirurgul să vadă în interiorul abdomenului.

Prostatectomia laparoscopică prezintă anumite avantaje faţă de prostatectomia radicală deschisă, inclusiv pierderea unei cantităţi mai mici de sânge şi mai puţine dureri, mai puţine zile de spitalizare (de regulă nu mai mult de o zi) şi perioade de recuperare mai reduse (deşi cateterul va fi necesar aceeaşi perioadă de timp).

Pe mâini experimentate, LRP parte să fie la fel de eficientă ca şi prostatectomia radicală deschisă, deşi nu avem încă la dispoziţie rezultate pe termen lung ale procedurilor realizate .

Studii mai vechi semnalează faptul că incidenţa efectelor secundare în urma LRP pare să fie similară cu cea ulterioară prostatectomiei deschise. Redobândirea controlului asupra vezicii poate fi uşor întârziată în cazul acestei abordări. O abordare cu protejarea nervilor este posibilă prin LRP, crescând şansele de erecţii normale după operaţie.

Prostatectomia radicală laparoscopică asistată de roboţi

O abordare mai recentă vizează realizarea intervenţiei chirurgicale laparascopice de la distanţă folosind o interfaţă robotică (denumită sistemul da Vinci), cunoscută sub denumirea de prostatectomie radicală laparoscopică asistată de roboţi (RALRP). Chirurgul se află în faţa unui tablou lângă masa de operaţie şi controlează braţele robotice pentru a realiza operaţia prin mai multe incizii de dimensiuni reduse în abdomenul pacientului.

Ca şi în cazul LRP directe, RALRP are anumite avantaje faţă de abordarea deschisă în ceea ce priveşte durerile, pierderea de sânge şi timpul de recuperare. Până în prezent însă, diferenţele între LRP robotică şi directă pentru pacient par foarte mici.

În ceea ce priveşte efectele secundare care îi preocupă cel mai mult pe bărbaţi, cum ar fi problemele de urinare sau disfuncţiile erectile (descrise mai jos), nu par să existe diferenţe între LRP asistată robotic şi alte abordări ale prostatectomiei.

Din perspectiva chirurgului, sistemul robotic poate oferi un plus de manevrabilitate şi precizie la mişcarea instrumentelor faţă de LRP standard. Totuşi, cel mai important factor pentru succesul oricărui tip de LRP este experienţa, dedicaţia şi abilităţile chirurgului.

Dacă vă gândiţi la un tratament cu orice tip de LRP, este important să înţelegeţi ce se cunoaşte şi ce nu se cunoaşte despre această abordare. Din nou, cei mai importanţi factori sunt abilităţile şi experienţa chirurgului dumneavoastră. Dacă decideţi că oricare tip de LRP este tratamentul potrivit pentru dumneavoastră, asiguraţi-vă că apelaţi la un chirurg cu multă experienţă.

Posibile riscuri şi efecte secundare

În cazul oricărui tip de intervenţie chirurgicală pentru cancerul de prostată există posibile riscuri şi efecte secundare.

Riscuri chirurgicale – Riscurile acestui tip de prostatectomie radicală sunt foarte similare celor aferente oricărei operaţii majore, inclusiv riscurile anesteziei. Dintre cele mai grave, există un risc de infarct, atac cerebral, cheaguri de sânge în picioare care pot urca la plămâni şi infecţie în zona inciziei. Dacă sunt îndepărtaţi nodulii limfatici, poate să apară o acumulare de lichid limfatic (denumită limfocel) care trebuie drenată.

Datorită prezenţei unui număr mare de vase de sânge în apropierea glandei prostatice, un alt risc este reprezentat de sângerarea în timpul şi după intervenţia chirurgicală. Veţi putea avea nevoie de transfuzii sanguine, care prezintă în sine un anumit risc redus. Rareori, o parte a intestinului poate fi tăiată de în timpul intervenţiei chirurgicale, ceea ce poate conduce la infecţii în abdomen şi poate necesita intervenţii chirurgicale de corecţie. Leziunile intestinelor sunt mai frecvente în cazul intervenţiilor chirurgicale laparoscopice şi robotice decât în cazul abordării deschise.

În cazuri extrem de rare, oamenii pot muri din cauza complicaţiilor acestei operaţii. Riscurile personale depind, în parte, de starea dumneavoastră generală de sănătate, vârsta dumneavoastră şi abilităţile echipei chirurgicale.