Prostata este o glandă prezentă doar la bărbaţi. Este situată în faţa rectului şi sub vezica urinară. Dimensiunea prostatei depinde de vârstă. La bărbaţii tineri, are dimensiunea unei jumătăţi de nucă, dar poate fi mult mai mare la bărbaţii mai în vârstă.

Funcţia prostatei este să producă o parte din lichidul care protejează şi hrăneşte celulele spermei din lichidul seminal şi să ofere o consistenţă mai fluidă lichidului seminal. Imediat în spatele prostatei se găsesc glandele denumite vezicule seminale care produc marea parte a lichidului din spermă. Uretra, adică tractul care transportă urina şi sperma afară din corp prin penis, trece prin centrul prostatei.

 

 

 

 

 

 

 

 

Prostata începe să de dezvolte chiar înainte de naştere. Aceasta creşte rapid în timpul pubertăţii fiind alimentată de hormonii masculini (denumiţi androgeni) din corp. Cel mai important dintre androgeni, testosteronul, este produs în testicule. Enzima 5-alfa reductază transformă testosteronul în dihidrotestosteron (DHT). DHT este principalul hormon care dă prostatei semnale să crească.
Prostata îsi păstrează, de regulă, aceeaşi dimensiune sau creşte uşor la vârsta adultă, atâta cât hormonii masculini sunt prezenţi.
Unii medici consideră că prima fază a cancerului de prostată este o afecţiune precanceroasă, deşi acest lucru nu este încă ştiut cu siguranţă.

Hiperplazia benignă de prostată

Partea interioară a prostatei (din jurul uretrei) continuă, de regulă să crească, pe măsură ce bărbatul avansează în vârstă, fapt care poate conduce la o afecţiune denumită hiperplazie benignă de prostată (BPH). În cazul BPH, ţesutul prostatei ajunge să apese pe uretră, conducând la probleme de trecere a urinei.
BPH nu este cancer şi nu se va dezvolta în cancer. Însă, pentru unii bărbaţi, poate fi o problemă medicală gravă. Dacă necesită tratament, medicamentele vor avea de regulă rolul de a reduce dimensiunea prostatei sau de a relaxa muşchii din interiorul acesteia, care ajută în mod normal fluxul de urină. Dacă medicamentele nu îşi dovedesc eficienţa, poate fi nevoie de anumite tipuri de intervenţii chirurgicale, cum ar fi rezecţia transuretrală a prostatei (RTU-P).

Neoplazia intraepitelială prostatică (NIP)

Această afecţiune determină modificări ale modului în care celulele glandulare prostatice arată la microscop, însă celulele anormale nu arată ca şi cum ar creşte în alte părţi ale prostatei (aşa cum ar arăta celulele canceroase). Pornind de la aspectul anormal al tiparelor celulare, acestea se clasifică după cum urmează:

  • NIP de grad scăzut: tiparele celulelor prostatice par aproape normale;
  • NIP de grad înalt: tiparele celulelor au un aspect mai anormal

 

NIP începe să apară la prostata anumitor bărbaţi în jurul vârstei de 20 de ani. Aproape jumătate dintre bărbaţi au NIP până la vârsta de cincizeci de ani. Mulţi bărbaţi încep să dezvolte NIP de grad redus la tinereţe, dar asta nu înseamnă că vor ajunge în mod neapărat să dezvolte şi cancer de prostată. Relaţia între NIP de grad redus şi cancerul de prostată rămâne însă în continuare neclară. Dacă însă biopsia prostatei a semnalat prezenţa NIP de grad scăzut, continuarea pentru pacienţi va fi ca şi cum nimic anormal nu a fost observat.
Dacă însă biopsia prostatei dumneavoastră constată NIP de grad înalt, atunci există 20% până la 30% şanse să aveţi cancer într-o altă zonă a prostatei. Din acest motiv, medicii supraveghează cu atenţie bărbaţii care au NIP de grad înalt şi îi sfătuiesc să repete biopsia, mai ales atunci când biopsia iniţială nu a prelevat mostre dintre toate părţile prostatei.

Atrofia inflamatorie proliferativă (PIA)

Aceasta este o altă afecţiune care poate fi observată în urma unei biopsii a prostatei. În cazul PIA, celulele prostatei apar mai mici decât în mod normal şi există semne de inflamaţie în zonă. PIA nu este cancer, însă cercetătorii cred că PIA poate conduce uneori la NIP de grad înalt, sau poate chiar direct la cancer de prostată.