Terapia hormonală este denumită şi terapia prin privare de androgeni (ADT) sau terapia prin suprimarea androgenilor. Scopul este reducerea nivelurilor de hormonii masculini, denumiţi androgeni, în corp, sau prevenirea ajungerii acestora la celulele canceroase ale prostatei.
Principalii androgeni sunt testosteronul şi dihidrotestosteronul (DHT). Majoritatea androgenilor din corp provin din testicule, dar glandele adrenale pot produce şi ele cantităţi reduse. Androgenii stimulează creşterea celulelor canceroase. Reducerea nivelurilor de androgeni sau împiedicarea acestora să ajungă la celulele canceroase ale prostatei duc de regulă la contracţia cancerelor de prostată sau creşterea mai lentă a acestora un anumit timp. Cu toate acestea, terapia hormonală în sine nu vindecă un cancer de prostată şi, în final, nu mai este eficientă.

  • Terapia hormonală poate fi utilizată:
    Dacă nu puteţi fi supus la o intervenţie chirurgicală sau radioterapie sau nu puteţi fi vindecat prin aceste tratamente din cauza răspândirii cancerului dincolo de glanda prostatică;
  • În cazul în care cancerul se menţine sau revine după tratament prin intervenţie chirurgicală sau radioterapie;
  • Alături de radioterapie ca şi tratament iniţial, dacă sunteţi expus unui risc ridicat de revenire a cancerului după tratament (pe baza unui scor ridicat Gleason, unui nivel ridicat de PSA şi/sau creşterii cancerului în afara prostatei);
  • Înainte de radiaţie pentru a reduce mărimea cancerului şi a face tratamentul mai eficace.

 

Anumite tipuri de terapie hormonală pot fi utilizate pentru tratarea cancerului de prostată. Unele reduc nivelurile de testosteron sau alţi androgeni (hormoni masculini). Altele blochează acţiunea acestor hormoni.

Tratamente pentru reducerea nivelurilor de androgeni

Orhiectomia (castrarea chirurgicală)
Chiar dacă acesta este un tip de intervenţie chirurgicală, efectul său principal este ca şi formă de terapie hormonală. Prin această operaţie, chirurgul îndepărtează testiculele, unde se produce cea mai mare cantitate de androgeni (testosteron şi DHT). Odată această sursă îndepărtată, majoritatea cancerelor de prostată încetează să mai crească sau se reduc o anumită perioadă de timp.
Aceasta se realizează ca o simplă procedură în ambulatoriu. Este probabil modalitatea cea mai puţin costisitoare şi simplă de a reduce nivelurile de androgeni din corp. Dar, spre deosebire de alte metode de reducere a nivelurilor de androgeni, aceasta este permanentă şi mulţi bărbaţi au dificultăţi în a accepta îndepărtarea testiculelor.

Unii bărbaţi supuşi acestei proceduri sunt preocupaţi de modul cum vor arăta după aceea. Dacă se doreşte, în scrot pot fi introduse pungi artificiale din silicon. Acestea au un aspect foarte asemănător cu cel al testiculelor.

Analogi ai hormonului eliberator de hormon luteinizant (LHRH)
Aceste medicamente reduc cantitatea de testosteron produsă de testicule. Tratamentul cu aceste medicamente este denumit uneori castrare chimică pentru că ele reduc nivelurile de androgeni la fel de bine ca şi orhiectomia.

Chiar dacă analogii LHRH (denumiţi şi agonişti LHRH) costă mai mult decâ orhiectomia şi impun vizite mai frecvente la medic, mulţi bărbaţi aleg această metodă. Aceste medicamente permit păstrarea testiculelor, dar aceste se vor contracta în timp şi vor deveni poate chiar prea mici pentru a fi simţite prin pipăire.

Analogii LHRH sunt injectaţi sau plasaţi în mici implanturi sub piele. În funcţie de medicamentul folosit, aceştia sunt pot fi administraţi cu orice frecvenţă, de la o dată pe lună la o dată pe an. Analogii LHRH disponibili în piata internationala includ leuprolide (Lupron®, Eligard®), goserelin (Zoladex®), triptorelin (Trelstar®) şi histrelin (Vantas®).

La prima administrare a analogilor LHRH, nivelurile de testosteron urcă uşor înainte de a scădea la niveluri foarte reduse. Acest efect poartă denumirea de flacără şi rezultă din modul complex în care analogii LHRH funcţionează. Bărbaţii al căror cancer s-a răspândit la oase pot resimţi dureri osoase. În cazul în care cancerul s-a răspândit la coloană, chiar şi o creştere pe termen scurt a tumorii ca urmare a efectului de flacără poate apăsa măduva spinării şi cauza dureri sau paralizie. Efectul de flacără poate fi evitat prin administrarea unor medicamente denumite anti-androgeni timp de câteva săptămâni la începerea tratamentului cu analogii LHRH.

Degarelix (Firmagon®
Degarelix este un antagonist LHRH. Antagoniştii LHRH acţionează ca şi agoniştii LHRH, dar ei reduc nivelurile de testosteron mai repede şi nu cauzează un efect de flacără pentru tumoră aşa cum fac agoniştii LHRH.
Acest medicament este utilizat pentru tratarea cancerului avansat de prostată. El este administrat ca şi injecţie lunară sub piele şi reduce rapid nivelurile de testosteron. Cele mai des întâlnite efecte secundare sunt problemele de la locul injectării (durere, roşeaţă şi umflare), precum şi creşterea nivelurilor de enzime hepatice în testele de laborator. Alte efectele secundare sunt discutate în detaliu mai jos.

Abiraterona (Zytiga®)
Medicamentele cum ar fi agoniştii LHRH pot împiedica testiculele să producă androgeni, dar celelalte celule din corp, inclusiv celulele canceroase prostatice, pot continua să producă mici cantităţi, care pot alimenta creşterea cancerului. Abiraterona blochează o enzimă denumită CYP17 care ajută la împiedicarea acestor celule să producă anumiţi hormoni, inclusiv androgeni.
Abiraterona poate fi utilizată la bărbaţii cu cancer de prostată avansat rezistent la castrare (cancer care continuă să crească în ciuda nivelurilor de testosteron reduse de agoniştii LHRH, antagoniştii LHRH sau orhiectomie). S-a demonstrat că abiraterona contractă sau încetineşte creşterea unora dintre aceste tumori şi ajută anumiţi bărbaţi să trăiască mai mult.

Acest medicament este sub formă de pastilă, iar doza uzuală este de 4 pilule pe zi. De vreme ce acest medicament nu împiedică testiculele să producă testosteron, bărbaţii care nu au avut o orhiectomie trebuie să continue tratamentul care împiedică testiculele să producă testosteron (terapie cu agonist sau antagonist LHRH). Datorită faptului că abiraterona reduce nivelurile altor horomoni din corp, prednisona (un medicament asemănător cortizonului) trebuie administrat de asemenea în timpul tratamentului pentru a se evita efectele secundare cauzate de nivelurile reduse ale acestor hormoni.

Medicamente care împiedică funcţionarea androgenilor

Anti-androgeni
Androgenii trebuie să se ataşeze unei proteine din celulă denumită receptor de androgen pentru a putea funcţiona. Anti-androgenii împiedică funcţionarea androgenilor ataşându-se de receptori astfel că androgeni să nu mai poată să facă acest lucru.

Medicamentele de acest tip, cum ar fi flutamidă (Eulexin®), bicalutamidă (Casodex®) şi nilutamidă (Nilandron®), sunt administrate zilnic sub formă de pilule.
Anti-androgenii nu sunt de regulă folosiţi singuri în această ţară. Un anti-androgen poate fi adăugat la un tratament dacă orhiectomia, analogul LHRH sau antagonistul LHRH nu mai dau rezultate singure. Un anti-androgen este uneori administrat timp de câteva săptămâni atunci când un analog LHRH este folosit la început pentru a se prevenit efectul de flacără al tumorei.

Tratamentul cu anti-androgen poate fi combinat cu orhiectomia sau analogii LHRH ca şi terapie hormonală de avangardă. Această abordare este cunoscută sub denumirea de blocadă androgenică combinată (CAB). Sunt în continuare anumite dezbateri cu privire la eficacitatea mai mare a CAB în acest context decât a utilizării orhiectomiei sau analogului LHRH individual. Chiar şi atunci când există un avantaj, acesta este mic.
Unii medici testează utilizarea anti-androgenilor în locul orhiectomiei sau analogilor LHRH. Numeroase studii recente au comparat eficacitatea anti-androgenilor administraţi singular cu cea a agoniştilor LHRH. Majoritatea studiilor nu au constatat nici o diferenţă la nivelul ratelor de supravieţuire, dar unele studii au observat că anti-androgenii par să fie uşor mai eficace.

În cazul unor bărbaţi, dacă terapia hormonală, inclusiv cu un anti-androgen, nu mai dă rezultate, cancerul va înceta să mai crească o perioadă scurtă de timp pur şi simplu ca urmare a întreruperii anti-androgenilor. Medicii numesc această situaţie efectul de retragere a anti-androgenilor, deşi nu ştiu cu certitudine care este cauza reală.

Enzalutamidă (Xtandi®)
Acest medicament este un tip mai nou de anti-androgen. Atunci când androgenii se ataşează de receptorul androgenilor, receptorul transmite un semnal celulelor să crească şi să se divizeze. Enzalutamida (cunoscută şi ca MDV3100) blochează acest semnal trimis de receptorul androgenilor către celulă.
La bărbaţii cu cancer de prostată rezistent la castrare, enzalutamida poate reduce nivelurile PSA, poate reduce dimensiunea sau încetini creşterea tumorilor, şi, în consecinţă, poate ajuta bărbaţii să trăiască mai mult.

Enzalutamida este o pastilă, doza uzuală fiind de 4 pilule pe zi. În studiile pe marginea acestui medicament, bărbaţii au rămas pe tratament cu agonist LHRH, astfel încât nu este clar modul în care acest medicament va ajuta bărbaţii cu niveluri de testosteron în situaţie de necastrare.

Alte medicamente care suprimă androgenii

Estrogenii (hormonii feminini) au fost la un anumit moment principala alternativă la orhiectomie în cazul bărbaţilor cu cancer avansat de prostată. Din cauza posibilelor efecte secundare (inclusiv cheaguri de sânge şi mărirea sânilor), estrogenii au fost în mare măsură de analogi LHRH şi anti-androgeni. Cu toate acestea, estrogenii pot fi încercaţi dacă privarea de androgeni nu mai dă rezultate.

Ketoconazola (Nizoral®), utilizată iniţial pentru tratarea infecţiilor fungice, blochează producţia anumitor hormoni, inclusiv a androgenilor, în acelaşi mod cu abiraterona. Este utilizată cel mai mult pentru tratarea bărbaţilor care tocmai au fost diagnosticaţi cu cancer avansat de prostată foarte răspândit în corp, de vreme ce oferă o modalitate mai rapidă de a reduce nivelurile de testosteron. Poate fi încercată şi atunci când alte forme ale terapiei hormonale nu mai dau rezultate.
Ketaconazolul poate bloca producţia de cortizon, un important hormon steroid din corp. Persoanele tratate cu ketaconazol au nevoie deseori să le fie administrat un corticosteroid (cum ar fi hidrocortizonul) pentru a preveni efectele secundare cauzate de nivelurile reduse de cortizon.