Din cauza dezvoltării foarte lente a cancerului de prostată, unii bărbaţi (în special cei care sunt mai în vârstă sau au alte probleme grave de sănătate) pot să nu aibă niciodată nevoie de tratament pentru cancerul de prostată de care suferă. Medicii lor le pot recomanda anumite abordări, cum ar fi gestionarea în aşteptare, aşteptarea atentă sau supravegherea activă.

Unii medici utilizează aceşti termeni pentru a face referire la acelaşi lucru. Pentru alţii însă, termenii supraveghere activă şi aşteptare atentă pot să însemne lucruri uşor diferite.

Supravegherea activă este deseori utilizată pentru a descrie monitorizarea atentă a cancerului prin analize de sânge antigen prostatic specific (PSA), examene rectale digitale (DRE) şi consultaţii cu ultrasunete la intervale regulate, pentru a vedea dacă există o creştere a cancerului. Biopsiile prostatei se pot realiza de asemenea pentru a identifica o dezvoltare mai agresivă a cancerului. Dacă rezultatele testelor dumneavoastră arată modificări, medicul vă va vorbi despre opţiunile de tratament.

Aşteptarea atentă este termenul folosit uneori pentru a descrie un tip de urmărire mai puţin intensă care implică mai puţine teste şi o mai mare greutate acordată modificărilor survenite în simptomele manifestate de un bărbat, pentru a se decide dacă este nevoie de tratament.

Nu toţi medicii sunt de acord cu aceste definiţii şi nici nu le aplică în acelaşi mod. De fapt, unii medici preferă să nu mai utilizeze termenul de aşteptare atentă. Ei consideră că acesta înseamnă că nu se face nimic, pe când, de fapt, un bărbat este în continuare supus unei monitorizări atente.

Indiferent de termenul folosit de medicul dumneavoastră, este extrem de important să înţelegeţi ce anume vrea acesta să spună prin folosirea lui.

În cazul supravegherii active, cancerul dumneavoastră este monitorizat cu atenţie. De regulă, această abordare include o vizită la medic pentru o analiză de sânge şi o examinare DRE o dată la 3 până la 6 luni. Biopsiile de prostată prin examinare transrectală cu ultrasunete pot fi făcute, de asemenea, o dată pe an.

Tratamentul poate începe dacă sunt semne de creştere sau de agravare a cancerului pe baza unui nivel ridicat al PSA sau a modificării rezultatelor DRE, a constatărilor examinării cu ultrasunete sau a rezultatelor biopsiei. În cazul biopsiilor, o creştere a scorului Gleason sau o mărire a tumorei (pe baza numărului de mostre de biopsie care conţin tumoră) sunt ambele semne care indică începerea tratamentului (de regulă o intervenţie chirurgicală sau radioterapie).

Supravegherea activă permite pacientului să fie ţinut sub observaţie o anumită perioadă de timp, cu tratarea doar a acelor bărbaţi ale căror cancere cresc şi, drept urmare, au o formă mai gravă. Astfel, bărbaţii cu un cancer mai puţin grav pot evita efectele secundare ale tratamentului care şi aşa nu i-ar fi ajutat să trăiască mai mult. Un posibil punct slab al acestei abordări este faptul că astfel i se poate permite cancerului să se răspândească. Astfel, opţiunile de tratament pot fi limitate şi pot afecta şansele de vindecare a cancerului.
O abordare de acest tip poate fi recomandată atunci când cancerul dumneavoastră nu generează simptome, se aşteaptă să crească încet (pe baza scorului Gleason) şi este de dimensiuni reduse şi limitat doar la prostată. Acest tip de abordare nu este probabil o opţiune adecvată dacă suferiţi de un cancer cu creştere rapidă (spre exemplu, un scor Gleason mare) sau care se va răspândi probabil în afara prostatei (pe baza nivelurilor PSA). Bărbaţilor tineri şi sănătoşi nu li se va recomanda probabil supravegherea activă din teama ca acest cancer să nu devină o problemă în următorii 20 sau 30 de ani.

Supravegherea activă este o opţiune rezonabilă pentru unii bărbaţi cu un cancer cu creştere lentă pentru că nu se cunoaşte în ce măsură tratarea cancerului prin intervenţia chirurgicală sau radioterapie îi va ajuta cu adevărat să trăiască mai mult. Aceste tratamente au riscuri şi efecte secundare definite care pot depăşi posibilele avantaje în cazul anumitor bărbaţi. Unii bărbaţi nu sunt împăcaţi cu această abordare şi sunt dispuşi să îşi asume posibilele efecte secundare ale tratamentelor active pentru a încerca să îndepărteze sau să distrugă cancerul.

Nu toţi experţii sunt de acord cu frecvenţa testărilor în timpul supravegherii active.Și momentul oportun al începerii tratamentului, atunci când apar modificări, este supus dezbaterilor.
Au existat anumite studii aleatorii care au comparat aşteptarea atentă (prin care bărbaţii au fost trataţi doar dacă au dezvoltat simptome din cauza cancerului) şi intervenţia chirurgicală într-o etapă incipientă a cancerului de prostată. Într-unul dintre studii, în care câţiva pacienţi sufereau de cancere în stadii foarte incipiente (T1), bărbaţii supuşi intervenţiei chirurgicale au trăit mai mult. Într-un alt studiu, în care jumătate dintre bărbaţi aveau cancere în stadii foarte incipiente, tratamentul chirurgical nu a prezentat avantaj reale în ceea ce priveşte supravieţuirea.

Până în prezent, nu există studii aleatorii care să compare supravegherea activă cu alte tratamente, cum ar fi intervenţia chirurgicală sau radioterapia. Unele studii mai vechi asupra supravegherii active (cu bărbaţi care erau candidaţi potriviţi) au arătat că doar circa un sfert dintre aceştia au fost nevoiţi să treacă pe un tratament definitiv cu radioterapie sau intervenţia chirurgicală.