Radioterapia foloseşte raze cu nivel ridicat de energie sau particule pentru a ucide celulele canceroase. Radioterapia poate fi utilizată:

  • Ca tratament iniţial pentru cancerul de grad scăzut care este încă limitat la glanda  prostatică. Ratele de vindecare pentru bărbaţii cu aceste tipuri de cancere sunt cam aceleaşi ca şi cele pentru bărbaţii care sunt supuşi prostatectomiei radicale;
  • Ca parte a primului tratament (alături de terapia hormonală) pentru cancerele care au crescut în afara glandei prostatice şi în ţesturile din apropiere.
  • Dacă îndepărtarea completă a cancerului nu este posibilă sau acesta revine (recurent) în zona prostatei după intervenţia chirurgicală;
  • În cazul unui cancer avansat, pentru a reduce dimensiunea tumorei şi a îndepărta simptome prezente sau posibile simptome viitoare.

Se pot folosi două tipuri principale de radioterapie: radioterapie externă şi brahiterapie (radioterapie internă). Ambele par să fie metode valabile de tratare a cancerului de prostată, deşi există mai multe informaţii pe termen lung despre rezultatele tratamentului prin radioterapie cu fascicul extern.

Radioterapia externă (EBRT)

În EBRT, fasciculele de radiaţii sunt concentrate pe glanda prostatică dintr-un echipament din afara corpului. Acest tip de radioterapie poate fi folosit în încercarea de a vindeca cancerele în stadii incipiente sau de a atenua simptomele, cum ar fi durerile osoase, atunci când boala s-a răspândit la o zonă specifică a oaselor.
Pentru a reduce riscul de efecte secundare, medicii stabilesc cu atenţie doza de radiaţii necesară şi direcţia fasciculelor cu maximă acurateţe pentru a atinge ţinta conturată. Înainte de a începe tratamentul, teste de imagistică, cum ar fi RMN-uri, scanări CT sau radiografii ale pelvisului, sunt realizate pentru a localiza cu maximă acurateţe glanda prostatică. Echipa de radioterapie va face apoi anumite marcaje cu cerneală pe pielea dumneavoastră pe care să le folosească mai târziu pentru direcţiona radiaţiile către zona potrivită.
Tratamentul vă va fi aplicat 5 zile pe săptămână în ambulatoriu timp de 7 până la 9 săptămâni. Tratamentul seamănă foarte mult cu o radiografie. Radiaţiile sunt mai puternice decât cele folosite pentru o radiografie, dar procedura nu este dureroasă. Fiecare tratament durează doar câteva minute, deşi timpul de pregătire – poziţionarea dumneavoastră pentru tratament – durează mai mult.
EBRT pentru cancerul de prostată este de regulă aplicată folosindu-se tehnici care permit medicilor să aplice doze mai mari de radiaţie asupra glandei prostatice, reducând în acelaşi timp expunerea ţesuturilor sănătoase din apropriere.

Radioterapia conformală tridimensională (3D-CRT)

3D-CRT utilizează calculatoare speciale pentru a cartografia cu precizie poziţia prostatei dumneavoastră. Fasciculele de radiaţi sunt apoi formate şi direcţionate către prostată din mai multe direcţii, reducând astfel şansele care ţesuturile normale să fie afectate. Vi se va aplica probabil un mulaj de plastic asemănător corpului pentru a sta în fiecare zi în aceeaşi poziţie, iar radiaţia să fie direcţionată cu mai multă acurateţe. Eficacitatea acestei metode pare să fie cel puţin egală cu cea a radioterapiei standard, dar cu efecte secundare mai reduse.
 
Radioterapie cu intensitate modulată (IMRT)

IMRT este o formă avansată de terapie tridimensională. Aceasta foloseşte un echipament acţionat de un calculator care se mişcă efectiv în jurul pacientului pe măsură ce trimite radiaţia. În plus faţă de formarea fasciculelor şi direcţionarea acestora spre prostată din diferite unghiuri, intensitatea (tăria) fasciculelor poate fi ajustată pentru a reduce la minim doza care ajunge la ţesuturile normale cele mai sensibile. Medicul poate astfel să trimită o doză chiar şi mai mare către zonele canceroase. Aceasta este metoda cel mai des utilizată de a administra radiaţia externă în cazul cancerului de prostată.
Unele dintre echipamentele mai noi de radioterapie au integrate scanere de imagistică. Acest progres, cunoscut sub denumirea de radioterapie ghidată imagistic (IGRT), permite medicului să obţină imagini ale prostatei şi să facă mici ajustări ale focalizării chiar înainte de aplicarea radiaţiei. Astfel, se obţine o mai mare precizie în aplicarea radioterapiei, care poate duce la mai puţine efecte secundare, deşi sunt în continuare necesare cercetări pentru a confirma aceste ipoteze.

O variantă a IMRT este terapia cu arc modulat volumetric. Aceasta foloseşte un echipament care transmite radiaţia mai rapid pe măsură ce se roteşte în jurul corpului. Astfel, fiecare tratament poate fi aplicat în doar câteva minute. Deşi acest lucru se poate dovedi mai confortabil pentru pacient, nu a fost încă dovedit că ar avea o eficacitate mai mare decât IMRT obişnuită.
O altă abordare implică plasarea de mici implanturi în prostată care emit unde radio pentru a semnala aparatului de radioterapie unde să ţintească. Astfel, aparatul poate să compenseze mişcarea (ca în timpul respiraţiei), iar la ţesuturile normale vor ajunge mai puţine radiaţii. În teorie, efectele secundare pot fi astfel reduse.

Până în prezent, însă, niciun studiu nu a arătat că efectele secundare ar fi mai reduse în această abordare comparativ cu alte forme de IMRT. Aparatele folosite în acest sens sunt cunoscute sub denumirea Calypso®.

Radioterapie stereotactică corporală (SBRT)

Această tehnică foloseşte tehnici de imagistică avansate pentru a transmite zone mari de radiaţii către o anumită zonă definită cu precizie, cum ar fi prostata. Pentru că în fiecare doză se găsesc doze mari de radiaţie, întreg tratamentul este aplicat în decurs de doar câteva zile.
SBRT este deseori cunoscută după denumirea aparatelor care emit radiaţiile, cum ar fi: Gamma Knife®, X-Knife®, CyberKnife® şi Clinac®.
Principalul avantaj al SBRT faţă de IMRT este faptul că tratamentul durează mai puţin (zile în loc de săptămâni). Efectele secundare însă nu sunt ameliorate. De fapt, un studiu a arătat că unele efecte secundare au fost mai accentuate în cazul SBRT comparat cu IMRT în cazul bărbaţilor trataţi pentru cancer de prostată.

Radioterapia cu fascicul de protoni

Terapia cu fascicul de protoni direcţionează fascicule de protoni în loc raze X către cancer. Protonii sunt părţile pozitive din atomi. Spre deosebire de razele X, care eliberează energie atât înainte, cât şi după ce lovesc ţinta, protonii cauzează mai puţine daune ţesuturilor pe măsură ce trec prin acestea şi eliberează energie doar după ce au parcurs o anumită distanţă. Acest lucru înseamnă că radioterapia cu fascicul de protoni poate, în teorie, să transmită cantităţi mai mari de radiaţii către prostată producând mai puţine daune ţesuturilor normale din apropiere. Radioterapia cu fascicul de protoni poate fi direcţionat cu tehnologii similare 3D-CRT şi IMRT.
Deşi rezultatele preliminare sunt promiţătoare, studiile derulate până în prezent nu au demonstrat o superioritate pe termen lung a terapiei cu fascicul de protoni asupra altor tipuri de radioterapie externă. Terapia cu fascicul de protoni nu este în prezent disponibilă pe scară largă.