RADIOTERAPIE 2D – TEHNICI MODERNE DE RADIOTERAPIE
Radioterapie 2D – Tehnica clasică de radioterapie foloseşte combinaţii de fascicule (eliberate de aparate denumite acceleratoare liniare sau aparate de telecobaltoterapie) care sunt orientate către pacient pentru a trata o anumită regiune (în care se află tumora). În general sunt utilizate combinaţii de 2-4 fascicule, opuse. De exemplu, pentru iradierea cancerului de col uterin se folosesc două fascicule antero-posterioare şi două laterale. Distribuţia dozei de iradiere poate fi puţin influenţată, în principiu prin plasarea unor protecţii de formă geometrică regulată (dreptunghiulare, triunghiulare, pătrate) în calea fasciculelor. În acest mod simplu, anumite zone din organismul pacientului, aflate în vecinătatea tumorii şi care conţin ţesut sănătos, sunt protejate, doza absorbită fiind redusă sub nivelul celei administrate tumorii.
Tehnica de radioterapie 2D permite tratamentul în majoritatea situaţiilor clinice întâlnite în practică (localizări diferite ale cancerului), dar nu permite creşterea dozelor peste un anumit nivel datorită efectelor secundare. Apar dificultăţi de realizare a unui tratament eficient în special când tumora este în imediata vecinătate a unor organe foarte sensibile la iradiere.
Tumorile au diferite localizări şi forme, se extind în regiunea în care apar şi invadează alte ţesuturi şi organe. Radioterapeutul trebuie să ştie care este extensia tumorii pentru a putea stabili cu exactitate modalitatea tehnică de administrare a tratamentului. Aceste cerinţe de calitate a radioterapiei au fost îndeplinite odată cu includerea modalităţilor imagistice moderne (CT, RMN, PET) în practica de radioterapie. Imaginile folosite în planificarea iradierii (de obicei computer tomografice) identifică forma, mărimea şi gradul de extensie a cancerului, dar permit şi vizualizarea organelor sănătoase din jurul tumorii.
Echipamentul computer tomograf (CT), cel mai folosit în practica de radioterapie, este o combinaţie între un aparat ce foloseşte raze X într-o modalitate rotaţională şi un computer care prelucrează datele radiologice obţinute. Oferă medicului radioterapeut imagini seriate ale zonei care trebuie tratată. Aceste imagini, obținute prin scanarea pacientului aşezat pe masa aparatului, sunt imagini digitale în care se observă cu acurațe structurile corpului pacientului (oase, muşchi, organe interne, vase de sânge) sau ţesuturi anormale (cum sunt tumorile canceroase). Pe baza acestor imagini, medicul radioterapeut şi fizicianul medical vor planifica un tratament adaptat fiecărui pacient, deoarece vor vizualiza cu precizie zona tumorală şi organele care trebuie protejate.
Important: Metodele moderne de radioterapie folosesc un model tridimensional al tumorii şi organelor sănătoase din jurul acesteia, reconstruit computerizat din imagini bidimensionale obţinute cu ajutorul unor tehnici de imagistică folosite şi în diagnostic (cum este tomografia computerizată). Folosirea acestui model 3D permite adaptarea fasciculului de iradiere la forma şi dimensiunile volumului țintă tumoral. De asemenea, va facilita identificarea regiunii din jur care trebuie protejată (ţesuturi sănătoase).