EFECTE SECUNDARE RADIOTERAPIE
În timpul radioterapiei, prin afectarea organelor şi ţesuturilor sănătoase aflate în vecinătatea tumorii, apar efecte nedorite (care se mai numesc şi secundare). Apariţia şi intensitatea lor depind de doza totală şi de zona iradiată (unele organe sunt mai sensibile la iradiere faţă de altele). Efectele secundare sunt diferite în funcţie de zona anatomică care este tratată.
De exemplu, există efecte secundare mai importante dacă se iradiază o tumoră în pelvis, faţă de situaţia în care se iradiază o tumoră mamară.
În cazul radioterapiei sunt afectate doar ţesuturile sănătoase aflate în zona tratată (numită volum ţintă al radioterapiei), deosebire de tratamentele care utilizează medicamente, cum este chimioterapia, care afectează întregul organism.
Efectele secundare se împart în acute şi tardive.
Efectele acute apar în timpul radioterapiei şi pot persista câteva săptămâni după iradiere, apoi se ameliorează şi dispar. Exemple: înroşirea tegumentului, diareea, jena la înghiţit (disfagia).
Efectele tardive apar mai târziu, după terminarea iradierii şi pot persista mult timp, luni sau ani, afectând calitatea vieţii şi necesitând tratamente specifice. Exemple: fibroză submentoniera, lipsa salivei (xerostomia).