Anxietate in cancer
Anxietate in cancer. Este normal ca o persoană să se simtă anxioasă atunci când se confruntă cu o situaţie nouă sau stresantă. Cu toţii avem îngrijorări în viaţa noastră de zi cu zi. Oamenii ar putea simţi anxietatea ca stare de nervozitate, tensiune, panică, teamă sau sentimentul că ceva îngrozitor urmează să se întâmple. Anxietatea este o reacţie normală iar intensitatea ei poate fi redusă.
Sfaturi:
– Acceptaţi ideea că apariţia anxietăţii pe perioada tratamentului este normală.
– Încercaţi să realizaţi care sunt factorii care accentuează anxietatea. De exemplu dacă vă este teamă de o anumită procedură sau investigaţie întrebaţi-vă ce vă sperie cu adevărat la această procedură sau investigaţie. Apoi întrebaţi-vă ce puteţi face pentru ca această procedură să nu va mai sperie atât de tare.
– Dacă sunteţi îngrijoraţi de faptul că aveţi o stare de disconfort sau dureri, cereţi informaţii personalului medical despre cum puteţi diminua intensitatea acestor dureri.
– Activităţile care vă fac plăcere pot diminua mult anxietatea prin relaxare. Relaxarea este un comportament care poate contracara anxietatea.
Dintr-un anumit punct de vedere, prezenţa anxietăţii la momentul diagnosticului de cancer este universală. Ca simptom, anxietatea tinde să apară în momentele critice de tranziţie în diagnosticul şi tratamentul cancerului precum diagnosticul iniţial, începutul şi completarea terapiei sau depistarea bolii avansate sau recidivei.
Anxietatea este descrisă de pacient ca teamă, agitaţie, hipervigilenţă, insomnie, dispnee, tahicardie, teamă, amorţeală, toropeală sau tensiune musculară.
Anxietate in cancer – variază în funcţie de cauză, severitate şi tratamentul aplicat. Punerea unui diagnostic corect necesită o anamneză detaliată asupra debutului, caracteristicilor şi perioadei de stres. Se vor menţiona simptomele în ordinea apariţiei, antecedentele personale şi familiale, bolile asociate, medicamentele/drogurile utilizate.
Tipuri de anxietate
Diagnosticul diferenţial se face în funcţie de durata simptomelor.
• Tulburările de adaptare, caracterizate prin prezenţa anxietăţii pe o durată mai mică de 6 luni, sunt determinate de încercarea pacientului de a-şi diagnostica şi adapta reacţiile la tratamentul aplicat. Tratamentul constă în psihoterapie, terapii de relaxare, asociate sau nu cu tratament medicamentos (benzodiazepine).
• Anxietatea generalizată este diagnosticul cel mai probabil în cazul persistenţei simptomatologiei pe o durată mai mare de 6 luni, indiferent de circumstanţe. Anxietatea generalizată se însoţeşte de semne de tensiune psihică, focalizare slabă a atenţiei în timpul conversaţiei sau a activităţilor zilnice. Tratamentul constă în psihoterapie, terapii de relaxare, bio-feedback, asociind uneori administrarea de benzodiazepine, buspironă, gabapentin.
Episoadele scurte şi izolate de anxietate pot fi cauzate de atacuri de panică. Acestea determină episoade de anxietate repetate, cu debut rapid, cu durata între 20 de minute şi câteva ore, acompaniate de tahicardie, palpitaţii, respiraţii scurte, sacadate, hiperventilaţie, stare de şoc, transpiraţii, ameţeală, dorinţa de a fugi (apărute fără o cauză aparentă fizică sau chimică).
Insomnia
Încercările nereuşite de a adormi pot fi asociate cu anxietatea, în timp ce trezirea în cursul nopţii este mai frecvent întâlnită în depresii. Tulburările de somn pot fi determinate de diferite cauze fizice. Ciclul somn-veghe este întotdeauna perturbat la un pacient cu delir, indiferent de cauză. Durerea din cancer trezeşte adesea pacientul în somn. Unele medicamente trezesc bolnavul prin acţiune directă (fluoxetin) sau în mod indirect (diuretice). Mediul, temperatura, zgomotele din jur pot avea un rol important.
Corectarea unor astfel de perturbări ambientale ameliorează sau rezolvă definitiv problema fără să apeleze la tratamentul medicamentos, de care unii pacienţi au totuşi nevoie.