Familii cu copil bolnav de cancer

Familii cu copil bolnav de cancer. Cum înțelege un copil cancerul

Deși părinții își doresc să-și protejeze copilul dacă cel mic se îmbolnăvește de cancer, ar trebui să discute cu el despre boală, chiar dacă este mic.
Cantitatea de informații și de detalii pe care ar trebui să le transmiți copilului depind de vârsta lui și de ce anume crezi tu că ar putea înțelege.
Încearcă să menții o comunicare deschisă pentru că, cu siguranță, va trebui să discutați de mai multe ori despre asta.

Pentru majoritatea părinților nu există nici o veste mai îngrozitoare decât să li se spună că fata sau băiatul lor are cancer. Pe lângă gestionarea propriilor sentimente de frică și confuzie, părinții trebuie și să-l ajute pe copil să înțealagă ce este cancerul.

Să-i spun, sau să nu-i spun că e bolnav de cancer?

Mulți părinți cred că îi protejează pe copii dacă nu le spun despre diagnostic. Însă, este important să îi spui că este bolnav de cancer și apoi să îi descrii boala (de exemplu, ca leucemie, sarcom sau o tumoare pe creier), mai ales că, cel mai probabil, cel mic va auzi aceste cuvinte de la alți adulți din jurul său. Este foarte important să îi explici ce fel de boală are. Are lucru îl va face să aibă încredere în tine, îl va încuraja să-ți pună întrebări, îl va face să se simtă inclus și îl va ajuta să fie mai puțin confuz. Plus că vei evita și situația neplăcută în care ar putea afla despre diagnostic de la altcineva. Dacă știe despre ce este vorba, copilul este mai cooperant când vine vorba despre efectuarea analizelor și urmarea tratamentului.

Copiii care nu sunt informați în ce privește diagnosticul își vor lăsa imaginația să lucreze. De exemplu, s-ar putea să creadă că boala este o pedeapsă pentru că nu au fost cuminți, sau vor crede că ei sunt vinovați și că au făcut ceva rău, care i-a îmbolnăvit. În plus, dacă nu știu ce este în neregulă cu ei sau la ce să se aștepte, vor deveni anxioși, stresați și excesiv de temători. Majoritatea copiilor simt că ceva nu e în regulă, încă dinainte să li se spună exact, pentru că nu se simt bine și pentru că știu că vizitele dese la spital sau la doctor nu sunt un semn bun.

Ce să îi spui copilului tău

Informațiile pe care i le vei spune celui mic depind de vârsta lui și de ce informații crezi tu că poate înțelege. În continuare îți prezentăm cam ce anume poate înțelege un copil, în funcție de vârsta sa:

0-3 ani

Nu poate înțelege ce este cancerul.
Îi este teamă că va fi despărțit de părinți și procedurile medicale îl sperie.
Are nevoie să i se spună că nu va fi abandonat la spital.
Deși copiii mai mici nu pot anticipa și nu pot înțelege o procedură sau o vizită la spital cu mult timp înainte, tot ar trebui să fie anunțați despre astfel de evenimente, în cuvinte simple și liniștitoare.
Copii mici s-ar putea să se teamă că vor fi nevoiți să trăiască mereu în spital și vor încerca să găsească metode să plece din spital. Spune-i copilului tău că nimeni nu trăiește în spital la nesfârșit și că atunci când tratamentul este complet, poate să se întoarcă acasă (dacă într-adevăr așa este). Dacă știi care este perioada de timp pe care copilul o va sta în spital, este bine să îi spui și lui.

3-7 ani

Înțelege ce este cancerul dacă boala este explicată în termeni simpli.
Va încerca să găsească un motiv anume pentru care s-au îmbolnăvit, ceva de a făcut sau a gândit.
Are nevoie să fie asigurat că boala nu a apărut ca urmare a ceva ce făcut.
Are nevoie să fie asigurat că nu va fi abandonat.
Și copiii preșcolari se tem că vor fi nevoiți să trăiască mereu în spital, așa că e importat să îi spui când poate să se întoarcă acasă (vezi mai sus).
Copiii din aceasă categorie de vârstă se tem de durere și să nu fie răniți. Fii sincer atunci când îi vorbești despre analizele și procedurile medicale care pot provoca disconfort sau durere, dar explică-i că tratamentul este creat pentru a-l face să se simtă mai bine. Poți să-i explici și că doctorii pot să facă procedura mai puțin dureroasă.

7- 12 ani

La această vârstă probabil nu va crede că boala este o consecință directă a ceva ce a făcut.
Este capabil să înțeleagă că este nevoie să ia medicamente și să facă tratament pentru a se face bine.
Îi este teamă de durere și de aceea trebuie să fii sincer atunci când îi vorbești despre analizele și procedurile medicale.
La această vârstă a auzit probabil, și va da peste știri legate de cancer din multe surse, precum televizorul, radioul, internetul. Încurajează-l să împartă cu tine informațiile pe care le-a găsit pentru a le putea discuta împreună.

Adolescenții

Adolescenții pot înțelege explicații complexe despre cancer și vor avea, probabil, întrebări detaliate. Sunt interesați să afle mai multe despre ce înseamnă diagnosticul de cancer.
Probabil se vor gândi la boala lor, la simptome și la efectele pe care cancerul le are asupra activităților lor zilnice, cum ar fi școala, activitățile sportive și relațiile cu prietenii.
Ca și copiii din celălalt grup de vârstă, adolescenții au acces la multe informații despre cancer, din diverse surse. Încearcă să aflii ce informații primește și de unde pentru a putea discuta despre asta și pentru a afla ce anume îl sperie. Ulterior, puteți întreba împreună medicul despre orice neclarități.
Adolescenții pot înțelege relația dintre simptome și cancer, precum și rolul tratamentului.
S-ar putea să vrea să fie implicați în luarea deciziilor cu privire la tratament.
Adolescenții au în general îngrijorări specifice cu privire la cum le va afecta cancerul fizicul și relațiile cu ceilalți. S-ar putea să fie îngrijorați cu privire la pierderea părului și la creșterea sau scăderea în greutate. Vorbește deschis cu copilul tău despre posibilele efecte secundare ale tratamentului.

Ce trebuie să ții minte atunci când vorbești cu copilul tău despre cancer

Este recomandat să exersezi puțin înainte de a-i da copilului vestea că este bolnav de cancer și să ceri sfatul doctorului, al unui terapeut sau al unui alt părinte care a trecut deja prin această situație.
Atunci când vorbești prima dată cu el, s-ar putea să vrei să mai fie cineva prezent. Un alt membru al familiei care poate să oferte sprijin emoțional, sau doctorul, care poate să ofere mai multe detalii despre boală.
Probabil că o singură conversație nu va fi de ajuns. Vorbește cu copilul tău despre asta ori de câte or este nevoie și menține o comunicare deschisă.
Fii deschis și sincer și încurajează-l să pună întrebări. Răspunde-i cu sinceritate, chiar dacă asta înseamnă să recunoști că nu știi răspunsul la întrebarea lui și că te vei interesa.
Nu îți ascunde sentimentele și încurajează-l și pe el să spună ce simte. Tu ești cea mai importantă sursă de informații și de susținere pentru el. Dacă va crede că nu poate să îți vorbească deschis, s-ar putea să creadă că nu poate vorbi cu nimeni și se va simți singur.
Explică-i ce înseamnă anumiți termeni pe care îi aude la doctor sau la spital, într-un fel în care să-i poată înțelege. De exemplu, o radiografie este „o fotografie din interiorul corpului”, chimioterapia este „un medicament special care să ne scape de cancer”, o „tumoare” este „o gâlmă din interiorul corpului”. Învățați mai multe despre termenii oncologici de bază.
Vorbește cu copilul tău despre tratamentele pe care va trebui să le facă și ce se va întâmpla în cadrul fiecărei sesiuni de tratament. Fii sincer atunci când îi vorbești despre durere sau alte efecte secundare. Află mai multe despre cum să îl pregătești pe copilul tău pentru procedurile medicale.
Caută susținere atât pentru tine, cât și pentru copil. Poți apela la consiliere și terapie individuală sau de grup, la terapie de familie sau la un grup spiritual.

Cum să vorbești cu copilul tău despre moarte

Deși majoritatea copiilor reușesc să învingă cancerul, nu toți se vindecă. Unii părinți trebuie, din păcate, să își pregătească copiii pentru moarte. Fiecare familie are propriile păreri despre moarte, iar decizia despre cum și când ar trebui să îi vorbească unui copil despre asta este una personală. Copiii trebuie să știe că nu sunt singuri, că este mereu cineva acolo lângă ei. Citește mai mult despre cum să ai grijă de un copil cu o boală în fază terminală.