INTERVENTIE CHIRURGICALA CANCER HEPATIC

INTERVENTIE CHIRURGICALA CANCER HEPATIC. Intervenția chirurgicală pentru cancerul hepatic

În prezent, intervenția chirurgicală, constând fie în rezecția (îndepărtarea tumorii), fie în transplantul de ficat, oferă cea mai bună șansă pentru vindecarea cancerului hepatic. Dacă tot cancerul identificat este îndepărtat cu succes, veți avea cea mai bună perspectivă de vindecare.

 

Hepatectomia parțială
Intervenția chirurgicală de  îndepărtare a unei secțiuni din ficat se numește hepatectomie parțială. Această operație este luată în considerare doar dacă persoana este îndeajuns de sănătoasă pentru a suporta o intervenție chirurgicală și dacă tumoarea poate fi îndepărtată în totalitate, păstrând însă o parte suficientă din ficatul sănătos.

Din păcate, majoritatea cancerelor hepatice nu pot fi îndepărtate complet. De cele mai multe ori, cancerul fie se află în prea multe părți ale ficatului, fie are o dimensiune prea mare, fie s-a răspândit dincolo de ficat.
Anterior intervenției se fac scanări imagistice, cum ar fi tomografia și angiografia RMN, pentru a vedea dacă tumoarea poate fi îndepărtată complet. Cu toate acestea, uneori, în timpul intervenției chirurgicale se observă că tumoarea este prea mare sau prea răspândită pentru a fi îndepărtată și intervenția chirurgicală trebuie abandonată.

În cazul unei persoane cu ciroză severă, prin îndepărtarea chiar și a unei mici margini de siguranță dimprejurul cancerului, este posibil să nu rămână o parte suficientă din ficat pentru îndeplinirea funcțiilor esențiale. Persoanele cu ciroză pot fi candidați pentru intervenție chirurgicală doar dacă tumoarea este mică și, după înlăturare, ar rămâne o parte rezonabilă din ficat care să asigure funcțiile esențiale.

Medicii evaluează acest aspect prin intermediul clasificării Child-Pugh (vezi secțiunea “Cum este stadializat cancerul hepatic?”), care măsoară gradul de ciroză, în urma unor teste de laborator și a prezenței anumitor simptome. Pacienții încadrați în clasa de severitate A au cele mai mari șanse să rămână cu o funcționalitate suficientă a ficatului astfel încât să beneficieze de intervenția chirurgicală. Pacienții încadrați în clasa de severitate B au șanse mici de a putea beneficia de intervenția chirurgicală. Intervenția chirurgicală nu este în general o opțiune pentru pacienții încadrați în clasa de severitate C.

 

Posibile riscuri și efecte secundare
Rezecția ficatului este o intervenție chirurgicală majoră și importantă, care ar trebui efectuată doar de chirurgi experimentați și abili. Din cauza faptului că, de obicei, persoanele cu cancer hepatic prezintă și alte afecțiuni ale ficatului, chirurgii sunt obligați să îndepărteze îndeajuns din ficat astfel încât să elimine tot cancerul, dar în același timp să păstreze o parte suficientă din ficat pentru asigurarea funcționării corespunzătoare a acestuia.

O cantitate însemnată de sânge trece prin ficat, astfel că hemoragia ulterioară intervenției chirurgicale este o preocupare majoră. Pe deasupra, ficatul ajută la producerea substanțelor care determină coagularea sângelui. Deteriorarea ficatului (atât înainte de intervenția chirurgicală cât și în timpul intervenției chirurgicale) pot accentua problemele ce țin de hemoragie. Alte posibile probleme sunt asemănătoare cu cele întâlnite în cazul majorității intervențiilor chirurgicale și pot include infecții, complicații cauzate de anestezie, cheaguri de sânge și pneumonie.
O altă preocupare este legată de riscul reapariției cancerului hepatic, din cauza faptului că afecțiunea care a dus la cancer încă rezidă în ficat.

 

Transplantul de ficat
Atunci când există posibilitatea, transplantul de ficat poate fi cea mai bună opțiune pentru anumite persoane cu tumori hepatice de dimensiuni mici. În prezent, transplanturile de ficat pot constitui o variantă pentru persoanele cu tumori care nu pot fi îndepărtate prin intervenție chirurgicală, fie din cauza localizării tumorii, fie din cauză că ficatul este prea afectat pentru a permite pacientului să suporte înlăturarea unei părți din acesta. În general, se apelează la transplantul de ficat în tratarea pacienților cu tumori mici (fie o tumoare mai mică de 5 cm, fie 2 sau 3 tumori mai mici de 3 cm) care nu s-au răspândit în vasele de sânge dimprejur. Rareori, poate constitui o opțiune pentru pacienții care prezintă cancer rezecabil (cancerele care pot fi îndepărtate complet)

În cazul transplantului, nu numai că riscul reapariției cancerului hepatic este redus semnificativ, dar noul ficat va funcționa normal.

Din păcate, posibilitățile pentru transplanturile de ficat sunt limitate. Doar aproximativ 6.000 de astfel de organe sunt disponibile pentru transplant în fiecare an, iar majoritatea sunt folosite pentru pacienți cu alte afecțiuni. Creșterea gradului de conștientizare a importanței donării de organe este un obiectiv esențial al sănătății publice, care ar putea face ca acest tratament să fie disponibil pentru mai mulți pacienți ce suferă de cancer hepatic și alte afecțiuni grave ale ficatului.
Majoritatea organelor pentru transplanturile hepatice provin de la persoane decedate. Însă, recent, un număr restrâns de pacienți au primit pentru transplant o parte din ficat de la un donator viu (de obicei o rudă apropiată). Dacă este îndepărtată o parte din ficat, acesta își poate recupera, în timp, o parte din funcțiile pierdute. Cu toate acestea, intervenția chirurgicală prezintă riscuri pentru donator.

Persoanele care au nevoie de transplant trebuie să aștepte până când un ficat devine disponibil, ceea ce poate dura prea mult pentru unii pacienți cu cancer hepatic. În multe cazuri, persoanele pot beneficia de alte tratamente, cum ar fi embolizarea și ablația (descrise în capitolele următoare), cât timp așteaptă transplantul de ficat. O altă posibilitate este ca medicii să recomande intervenția chirurgicală sau alte tratamente în primă instanță, și abia apoi transplantul, în cazul în care cancerul recidivează.

 

Posibile riscuri și efecte secundare
Ca în cazul hepatectomiei parțiale, transplantul de ficat este o intervenție chirurgicală ce prezintă riscuri serioase (hemoragie, infecție, cheaguri de sânge, complicații cauzate de anestezie etc). Dar există riscuri suplimentare ulterioare unei astfel de intervenții chirurgicale.

Persoanelor care au beneficiat de transplant de ficat li se vor administra medicamente pentru inhibarea sistemului imunitar, pentru a preveni respingerea noului organ din partea organismului. Aceste medicamente prezintă la rândul lor riscuri și efecte secundare, în special riscul de infecții grave. Inhibând sistemul imunitar, aceste medicamente pot permite eventualelor celulele canceroase rămase să se dezvolte într-un ritm mult mai rapid. Anumite medicamente folosite pentru prevenirea respingerii noului ficat pot cauza creșterea tensiunii arteriale, creșterea nivelului de colesterol, diabet, pot slăbi oasele și rinichii și pot chiar conduce la apariția unui nou cancer.

După un transplant de ficat, este important să se efectueze analize sanguine frecvente, pentru a detecta eventualele semne ale organismului de respingere a noului ficat. Uneori sunt efectuate și biopsii ale ficatului pentru a observa dacă se desfășoară un proces de respingere și dacă este nevoie de modificări la nivelul medicamentelor ce împiedică respingerea noului organ.