DIAGNOSTIC SI INVESTIGATII CANCER HEPATIC

DIAGNOSTIC SI INVESTIGATII CANCER HEPATIC. Cum este diagnosticat cancerul hepatic?

Dacă aveți unele dintre semnele și simptomele cancerului hepatic, medicul va încerca să afle dacă acestea sunt provocate de cancer sau de altă afecțiune.

Istoricul medical și consultul
Medicul vă va întreba despre istoricul medical pentru a verifica dacă prezentați factori de risc și pentru a afla mai multe despre simptome. De asemenea, acesta vă va examina pentru a căuta semne ale cancerului hepatic precum și alte probleme de sănătate, fiind atent mai ales la abdomen și la culoarea pielii (va dori să vadă dacă prezentați icter). Dacă simptomele și/sau rezultatele examenului fizic sugerează că ați putea suferi de cancer hepatic, se vor efectua și alte teste. Acestea pot include examene imagistice, analize și teste de laborator, precum și alte proceduri.

Examene imagistice
Examenele imagistice utilizează raze X, câmpuri magnetice și ultrasunete pentru a crea imagini ale organelor interne. Examenele imagistice se efectuează din mai multe motive, printre acestea fiind cele care ajuta:

  • la găsirea zonele suspecte de cancer;
  • la diagnosticarea cancerului hepatic;
  • doctorul în efectuarea biopsie cu ac fin;
  • la administrarea diferitelor tratamente;
  • la stabilirea eficienței tratamentului;
  • la identificarea unei posibile reveniri a bolii;

 

Persoanele care au (sau ar putea avea) cancer hepatic ar putea face unul sau mai multe dintre următoarele teste:

Ecografie
Acest test utilizează ultrasunetele pentru a crea o imagine a organelor interne. Mai multe detalii puteți afla în secțiunea “Poate cancerul hepatic fi depistat devreme?”

Computer tomograf (CT)
Examenul CT este un test care produce imagini în secțiune a corpului uman. Un examen CT al abdomenului este foarte util în identificarea multor tipuri de tumori la ficat. Acesta poate oferi informații precise cu privire la dimensiunea, forma și poziția tumorilor în ficat sau în alte părți ale abdomenului, precum și a vaselor de sânge din apropiere. Examenele CT pot fi folosite și pentru a ghida o biopsie efectuată cu ac fin. Dacă ați fost diagnosticat cu cancer hepatic, se poate efectua și un CT la nivelul pieptului pentru a afla dacă boala s-a răspândit la plămâni.
Un CT este un echipament medical de dimensiuni mari, care arată ca un cerc, cu o masă îngustă în mijloc. Va trebui să stați întins pe masă în timpul examenului. Examenul CT durează mai mult decât radiografiile și este posibil să vă simțiți puțin stresat.
Pentru acest examen este posibil să vi se ceară să beți o substanță de contrast. Acesta ajută la evidențierea intestinului, astfel încât să nu existe riscul ca anumite zone să fie greșit interpretate ca fiind tumori. Este posibil să se administreze și un alt tip de substanță de contrast, intravenos. Aceasta ajută la o mai bună vizualizare. Există persoane care sunt alergice la această substanță, suferind de iritații sau, în cazuri rare, de probleme de respirație și presiune arterială scăzută. Comunicați-i medicului dacă aveți, sau ați avut, reacții alergice la orice substanță de contrast utilizată în astfel de examene

Dacă doctorul suspectează că ați putea avea cancer hepatic, se poate să se efectueze un examen CT al abdomenului înainte de a primi substanță de contrast intravenos. Un alt set de imagini vor fi efectuate după câteva minute, pe măsură ce substanța trece prin ficat și alte părți ale corpului. Aceste seturi de imagini (denumite împreună examen CT multiplu) pot ajuta la depistarea diferitelor tumori la ficat.

Rezonanța magnetică (RMN)
Ca și examenele CT, RMN-urile oferă imagini detaliate ale țesuturilor moi. Dar acestea utilizează unde radio, în loc de raze X. Energia acestor unde radio este absorbită și apoi eliberată într-un tipar format de tipul de țesut și de anumite boli. Un computer “traduce” tiparul într-o imagine detaliată a anumitor părți ale corpului.

Atunci când se folosește un RMN pentru a observa anumite tumori la ficat, se pot face mai multe seturi de imagini. După efectuarea primului set este injectată o substanță de contrast, denumită gadoliniu care ajută la observarea mai bună a detaliilor. Apoi sunt efectuate și alte seturi de poze, de-a lungul următoarelor minute, pe măsură ce substanța trece prin ficat și alte părți ale corpului. Această procedură se numește RMN dinamic

Examenele RMN pot fi foarte utile atunci când se caută tumori la ficat. Uneori acestea pot ajuta la deosebirea dintre o tumoare benignă și una malignă. De asemenea, ele ajută la identificarea vaselor de sânge din și din jurul ficatului și pot ajusta la depistarea eventualelor metastaze pentru a se stabili dacă cancerul hepatic s-a răspândit în alte părți ale corpului. Examenele RMN pot crea un ușor disconfort și de obicei durează mai mult decât cele CT. Tubul echipamentului RMN este destul de îngust și cei care suferă de claustrofobie pot fi afectați. Echipamentul emite și un zgomot destul de puternic, care poate fi, de asemenea, deranjant. Uneori este posibil să primiți căști, pentru atenuarea zgomotului.

Angiografie
O angiografie este un examen cu raze X care analizează vasele de sânge. În arteră se injectează o substanță de contrast pentru a evidenția vasele de sânge în timp ce sunt create imagini cu ajutorul razelor X. Angiografia poate fi folosită pentru a arăta arterele care furnizează sânge tumorii, ceea ce poate ajuta medicii să decidă dacă aceasta poate fi extirpată. Examenul poate fi utilizat și pentru a ghida anumite tratamente non-chirurgicale, cum ar fi embolizarea (vezi secțiunea “Embolizarea ca tratament pentru cancerul hepatic”).

Angiografia poate crea disconfort pentru că doctorul va introduce un cateter (un tub flexibil) în artera care duce la ficat, pentru a putea injecta substanța de contrast. De obicei cateterul este introdus într-o arteră de la nivelul coapsei interioare și condus către artera ficatului. De obicei se folosește un anestezic local înainte de introducerea cateterului. Apoi este introdusă substanța care va evidenția vasele de sânge.

Angiografia se poate efectua și cu ajutorul unui CT sau al unui  RMN. Acest tehnici sunt adesea utilizate în locul celei cu raze X pentru că dau informații despre vasele de sânge din ficat fără a fi nevoie de introducerea unui cateter în arteră. Însă s-ar putea să fie nevoie totuși de substanța de contrast administrată intravenos.

Radiografia osoasă
O radiografie osoasă poate ajuta medicii să vadă dacă cancerul s-a răspândit la oase. În general, acest examen nu se recomandă pentru bolnavii de cancer hepatic, decât dacă aveți dureri de oase sau dacă există o șansă să fiți eligibil pentru un transplant de ficat.
În cazul acestui examen se injectează o mică cantitate de substanță radioactivă în venă. Acesta se depune pe zonele afectate de os, în decurs de câteva ore. Apoi veți sta întins pe masa de analiză timp de aproximativ 30 de minute în timp de un aparat special detectează substanța radioactivă și creează o imagine a scheletului. Zonele active apar ca niște pete pe schelet, ele putând sugera prezența cancerului, dar și alte boli ale oaselor pot cauza același tipar. Pentru a deosebi diferitele afecțiuni de cancer, se vor efectua și alte examene imagistice, precum radiografiile clasice și examenele RMN. Mai multe informații despre examenele imagistice puteți găsi în secțiunea dedicată acestora “Examene imagistice”.

Alte proceduri
Alte tipuri de teste se pot efectua dacă medicul vă suspectează de cancer hepatic, dar rezultatele examenelor imagistice nu sunt concludente.

Laparoscopia
În cadrul acestei proceduri medicul introduce un tub subțire cu o cameră de filmat în capăt printr-o mică incizie în abdomen pentru a analiza ficatul și alte organe interne. Uneori sunt efectuate mai multe incizii. Această procedură se efectuează în sala de operații, sub anestezie generală, deși sunt și cazuri în care puteți fi sedat sau se poate utiliza anestezie locală. Laparoscopia poate ajuta la planificarea unei intervenții chirurgicale sau a altor tratamente și poate ajusta la stabilirea stadiului cancerului. Dacă este nevoie, medicii pot să introducă instrumente medicale prin respectivele incizii pentru a preleva o biopsie, care este apoi analizată la microscop pentru a stabili diagnosticul corect. Laparoscopia presupune incizii de dimensiuni reduse și de aceea nu veți simți prea multă durere după intervenția chirurgicală. Veți putea merge acasă după ce trece efectul anesteziei.

Biopsia
Biopsia reprezintă prelevarea unei mostre de țesut pentru a vedea dacă aceasta conține cancer. Uneori singura modalitate de a fi siguri de prezența celulelor canceroase este de a analiza țesutul la microscop.
Dar în unele cazuri medicii pot fi destul de siguri că o persoană are cancer hepatic pe baza rezultatelor obținute din examenele imagistice. În acest caz este posibil ca biopsia să nu mai fie necesară. Medicii sunt adesea reținuți în a înfige un ac în tumoare fără a o extirpa complet, pentru că acest lucru poate duce la răspândirea celulelor canceroase. Aceasta este o îngrijorare majoră dacă un transplant de ficat este o opțiune în încercarea vindecării cancerului, întrucât orice răspândire a celulelor canceroase va face o persoană neeligibilă pentru transplant. De aceea unii experți recomandă pacienților care sunt posibili candidați pentru transplant să nu efectueze biopsii decât în clinica unde va fi efectuat transplantul.
Dacă totuși este nevoie de biopsie, aceasta poate fi efectuată în următoarele moduri:

Biopsia cu ac: un ac gol pe dinăuntru este introdus prin piele în abdomen și apoi în ficat. Se folosește un anestezic local. Pot fi utilizate ace de diferite mărimi.

  • în cazul biopsiei prin aspirație cu ac fin (FNA) celule din tumoare sunt aspirate cu ajutorul unui ac foarte fin, într-o seringă.
  • există și biopsii în care se folosesc ace ceva mai mari, pentru a se preleva o mostră mai mare.

 

Există argumente pro și contra pentru fiecare dintre cele două tipuri de biopsie. FNA poate  uneori confirma prezența cancerului, dar există și cazuri în care nu oferă destule informații cu privire la tipul de cancer. Unii medici preferă să facă o biopsie cu ac gros, întrucât aceasta oferă o mostră mai mare de țesut și, deci, mai multe informații despre tumoare. Dar riscul de complicații este mai mic în cazul FNA decât în cazul celei cu ac gros, mai ales dacă tumoarea este lângă vase de sânge mari.

Medicii pot utiliza și un ecograf sau un CT pentru a ghida acul în tumoare. Astfel, medicul poate duce acul în poziția dorită verificând poziția acestuia cu ajutorul echipamentelor medicale. Când imaginile arată că acul este în tumoare, este prelevată mostra și apoi trimisă la analiză microscopică.

Biopsia Laparoscopică: Se pot preleva mostre pentru biopsie și în timpul laparoscopiei.

Biopsia chirurgicală: În unele cazuri mostra pentru biopsie nu poate fi obținută decât printr-o intervenție chirurgicală prin care se dorește  tratarea tumorii. Se poate efectua o biopsie incizională (îndepărtarea unui bucăți din tumoare) sau una excizională (îndepărtarea întregii tumori și a unei părți din țesutul normal al ficatului). Dar întrucât medicii preferă să știe exact tipul de tumoare înainte de intervenția chirurgicală, se pot folosi și alte tipuri de biopsie.

Teste și analize de laborator
Doctorul poate să solicite anumite analize de laborator, din mai multe motive:

  • Pentru a ajuta la diagnosticarea cancerului hepatic;
  • Pentru a ajuta la stabilirea cauzelor cancerului hepatic;
  • Pentru a afla cât de bine funcționează ficatul și ceea ce poate influența tipurile de tratament pe care le veți avea;
  • Pentru a se stabili care este starea generală de sănătate și cât de bine funcționează alte organe;
  • Pentru a vedea dacă tratamentul este eficient;
  • Pentru a vedea dacă boalal a revenit după tratament;

 

Analizele de sânge cu Alfa-fetoproteină (AFP)
AFP este o proteină care este prezentă în mod normal în sângele fetușilor, dar care dispare după naștere. Prezența în cantități mari a acesteia în sângele persoanelor adulte sugerează că aceștia pot suferi de cancer hepatic sau o tumoare la nivelul testiculelor, respectiv ovarelor. Analizele AFP pot fi utilizate pentru depistarea precoce a tumorilor la persoanele cu risc ridicat de cancer hepatic, dar acesta nu sunt mereu foarte precise, de aceea trebuie efectuate și luate în calcul și alte teste. Această analiză este mai potrivită pentru cei deja diagnosticați cu cancer hepatic. Nivelul de AFP poate ajuta la stabilirea opțiunilor de tratament. În timpul tratamentului, testul poate fi utilizat pentru a înțelege cât de eficient este tratamentul, întrucât nivelul de AFP ar trebui să scadă dacă tratamentul funcționează.

Alte analize de sânge

Analize de funcționalitate a ficatului: cancerul hepatic apare adesea în cazul persoanelor care au deja alte afecțiuni ale ficatului, deci medicii trebuie să știe care este starea ficatului înainte de începerea tratamentului. Există o serie de analize de sânge care pot ajuta la stabilirea stării ficatului în partea care nu este afectată de cancer. Aceste analize măsoara nivelul anumitor substanțe din sânge care arată dacă ficatul funcționează corect sau nu. Dacă ficatul unui pacient nu este sănătos este posibil să nu se poate efectua o intervenție chirurgicală, întrucât aceasta poate necesita îndepărtarea unei părți din ficat, odată cu tumoarea. Acesta este o problemă frecventă în cazul celor bolnavi de cancer la ficat.

Analizele pentru coagularea sângerului: Ficatul produce proteine care ajută la coagularea sângelui atunci când ne rănim. Un ficat bolnav nu produce o cantitate destul de mare, ceea ce poate duce la riscul de hemoragii. Medicul va solicita analize de sânge speciale pentru a evalua acest risc.

Analize pentru hepatită: Atunci când cancerul hepatic nu a fost încă diagnosticat, medicul poate solicita și alte analize pentru a verifica existența virusului hepatitei B și C. Dacă se dovedește că ați fost infectat cu oricare dintre aceste virusuri, există mai mult riscuri de a cancer hepatic.

Analize pentru verificarea funcționalității rinichilor: Analizele de acest tip se efectuează frecvent pentru a stabili cât de bine funcționează rinichii.

Hemoleucogramă completă (CBC): Această analiză măsoară nivelul de globule albe și roșii din sânge (care luptă împotriva infecțiilor) precum și al trombocitelor (care ajută la coagularea sângelui). Această analiză se efectuează pentru a vedea cât de bine funcționează măduva osoasă.