Radiochirurgia și Radioterapia – în cancerul cerebral

Radiochirurgia 

Radiochirurgia nu este de fapt o intervenție chirurgicală, ci este un tip de radioterapie țintită, în doze mari. Uneori este denumită după numele echipamentelor medicale folosite pentru a administra tratamentul: Gamma Knife, Cyberknife, Novalis Tx și Axeese. Medicamente

Radioterapia ca tratament împotriva tumorilor cerebrale

Această secțiune vă oferă informații despre tratamentul cu radioterapie. Aceasta include informații despre diferite moduri de administrare a radioterapiei și despre efectele secundare pe care le-ați putea avea.

Radioterapia presupune utilizarea razelor X sau a altor particule pentru a distruge celulele canceroase. Medicii pot folosi radioterapia pentru a încetini sau opri creșterea tumorii. Aceasta este, de obicei, administrată după o intervenție chirurgicală, uneori împreună cu chimioterapia. Un medic care se specializează în radioterapie este numit oncolog radioterapeut. Cel mai frecvent tip de tratament radiologic este terapia cu radiații externe, o procedură care presupune folosirea unui echipament medical extern care trimite radiațiile către locul tumorii. Atunci când tratamentul cu radiații este administrat cu ajutorul implanturilor, tratamentul se numește radioterapie internă sau brahiterapie. Un regim (program) de radioterapie constă, de obicei, dintr-un număr specific de tratamente separate administrate într-o anumită perioadă de timp.

În cadrul terapiei cu radiații externe, fasciculul poate fi îndreptat spre tumoare în următoarele moduri:

Radioterapie convențională. Locul de tratament este stabilit pe baza reperelor anatomice și cu ajutorul razelor X. În anumite situații, cum ar fi în cazul în care radioterapia se face la nivelul întregului creier, în cazul metastazelor cerebrale, această tehnică este cea mai potrivită. Pentru direcționarea mai precisă sunt necesare diferite tehnici, iar cantitatea de radiație depinde de gradul tumorii.

Radioterapie tridimensională conformațională (RTD 3D). Cu ajutorul imaginilor CT și RMN se obține o imagine tridimensională a tumorii și a țesutului normal din jurul acesteia, care este apoi utilizată pentru a direcționa fasciculele de radiații direct la tumoare, protejând astfel cât mai mult țesutul sănătos de doze mari de radioterapie.

Radioterapie cu intensitate modulară (RIM). RIM este un tip de radioterapie tridimensională (vezi mai sus) care se focalizează mai bine direct pe tumoare, administrând doze mai mari de radiații doar tumorii, și protejând țesuturile sănătoase din jur. Cu RIM fasciculele de radiații sunt împărțite în fascicule mai mici iar intensitatea fiecăruia dintre aceste fascicule mai mici putând fi schimbată. Acest lucru înseamnă că fasciculele mai intense  (care dau mai multe radiații) pot fi îndreptate numai asupra tumorii, nu și a țesuturilor din jur.

Terapie cu protoni. Terapia cu protoni este un tip de terapie cu radiații externe care utilizează mai degrabă protoni decât raze X. La energie înaltă, protonii pot distruge celulele canceroase. Tratamentul cu fascicule de protoni este folosit în mod obișnuit pentru tumorile care au crescut și penetrat osul, cum ar fi baza craniului.

Radiochirurgie stereotactică. Radiochirurgia stereotactică presupune utilizarea unei singure doze mari de radiații administrate direct pe tumoare și nu și pe țesuturile sănătoase. Aceasta funcționează cel mai bine în cazul tumorilor care au crescut numai într-o singură zonă a creierului și pentru anumite tumori non-canceroase, dar poate fi utilizată și atunci când o persoană are mai mult de o tumoare cerebrală metastatică. Există multe tipuri diferite de echipamente de radiochirurgie stereotactică, printre care:

  • Acceleratorul linear modificat – o mașină care generează radiații de mare putere prin utilizarea energiei electrice pentru a forma un flux de particule subatomice cu mișcare rapidă.
  • Cuțitul gamma – o altă formă de radioterapie care concentrează fascicule de radiații gama asupra tumorii.
  • Cuțitul cibernetic – un dispozitiv robotic utilizat în radioterapie pentru a ghida radiațiile către tumoare – în special dacă aceasta se află în regiunea creierului, a capului și a gâtului.

Radioterapia stereotactică fracționată. Terapia cu radiații este furnizată cu precizie stereotactică, dar este împărțită în doze zilnice mici numite fracțiuni, administrate de-a lungul  mai multor săptămâni. Această tehnică este utilizată în cazul tumorilor situate aproape de zone sensibile, cum ar fi nervul optic sau trunchiul cerebral.

Prin folosirea acestor tehnici diferite, medicii încearcă să țintească mai precis tumorile și să reducă expunerea la radiații a țesutului cerebral sănătos din jur. În funcție de mărimea și localizarea tumorii, oncologul radioterapeut  poate alege oricare dintre tehnicile de radiație de mai sus. În anumite situații, o combinație de două sau mai multe tehnici poate funcționa cel mai bine.

Efectele secundare pe termen scurt ce pot apărea după radioterapie pot include: oboseală, reacții cutanate, căderea părului, probleme de stomac și simptome neurologice. Cele mai multe efecte secundare dispar imediat după terminarea tratamentului. Radioterapia nu este, de obicei, recomandată copiilor mai tineri de cinci ani din cauza riscului ridicat de lezare a creierului care la acea vârstă este încă în curs de dezvoltare. Efectele secundare pe termen lung ale radiațiilor depind de cât de mult țesut sănătos a primit radioterapie. Printre aceste se numără probleme de memorie și probleme hormonale, dar  și schimbări cognitive (a proceselor de gândire), cum ar fi dificultatea înțelegerii și efectuarea sarcinilor complexe.