Studii Clinice

Studii Clinice2018-01-29T07:39:27+00:00

Studii clinice în cancerul de creier

Poate doriți să întrebați medicul despre participarea la un studiu clinic. Mereu sun testate noi tratamente noi și poate există unul potrivit pentru dvs, care să poată controla mai mult timp cancerul. Dar să nu uităm că studiile clinice sunt tratamente încă în stadiu de testare și că, deși este tentant să presupunem că orice tratament nou trebuie să fie mai eficace decât cele existente din păcate, acest lucru nu este întotdeauna valabil. Asigurați-vă că înțelegeți ce va însemnă un studiu clinic.

Testele pe pacienți se numesc studii clinice. Toate abordările noi prezentate aici fac obiectul unor cercetări în curs. Până când sunt finalizate studiile și se găsesc noi tratamente eficiente, aceste tratamente nu pot fi utilizate ca terapie standard pentru tratarea tumorilor cerebrale.

Cauzele tumorilor cerebrale

Oamenii de știință din Marea Britanie caută diferențe între genele din celulele tumorale ale creierului și celulele normale. Ei au descoperit deja unele defecte genetice comune și speră că investigarea acestora va duce la noi metode de diagnosticare și tratare a tumorilor cerebrale.

Există un studiu la nivel național din Marea Britanie care analizează probele de sânge prelevate de la persoanele care au avut o tumoare pe creier în ultimii 5 ani pentru a afla mai multe despre cauzele genetice ale tumorilor cerebrale. Ei se uită, de asemenea, la modul în care medicii ar putea să utilizeze modificările genetice pentru a adapta tratamentul la pacienții individuali.

Există un studiu britanic privind modificările genetice ale tumorilor hipofizare, efectuat pe un grup de copii și tineri de până la 24 de ani și care analizează factori precum dieta, stilul de viață și istoricul infecțiilor, pentru a încerca să identifice cauzele tumorii cerebrale la această grupă de vârstă.

Diagnosticarea tumorilor cerebrale

Cercetarea în domeniul tratării cancerului vizează, printre altele și îmbunătățirea metodelor de diagnosticare. Printre acestea se numără și noi tipuri de examene imagistice.

Un studiu recent a analizat un nou tip de examen RMN denumit ITD (Imagistica tensorului de difuzie), numit și tractografie. Aparatul RMN standard nu poate reda imaginea grupurilor de fibre nervoase albe. Deteriorarea acestora în timpul intervenției chirurgicale poate avea efecte grave. De aceea, chirurgii trebuie să afle unde sunt acești nervi și dacă sunt înconjurați de tumoare, pentru a evita tăierea legăturile nervoase.

Echipa de cercetători a constatat că ITD este utile pentru obținerea unei imagini mai detaliate a creierului decât se poate obține cu alte tipuri de echipamente. De asemenea, au descoperit că acestea ar putea vedea mai clar diferența între fascicule nervoase, țesutul normal și zonele tumorii. Cercetătorii spun că această tehnică este abia la început, dar că speranța este că va putea fi utilizată planificarea tratamentului în viitor.

Singurul mod sigur de a diagnostica majoritatea tumorilor cerebrale este efectuarea unei biopsii. Privirea celulelor sub microscop este singura modalitate garantată de a identifica tipul și gradul tumorii. Studiul clinic CNS 2004 10 și studiul clinic CNS 2004 11 analizează o tehnică mai puțin invazivă pentru a ajuta la diagnosticarea tumorilor cerebrale. Este un tip de examen imagistic numit spectroscopie de rezonanță magnetică nucleară(SRMN) și nu implică o intervenție chirurgicală. SRMN este o procedură similară unui examen RMN, dar pe lângă faptul că oferă o imagine a tumorii, SRMN oferă medicilor informații despre activitatea țesutului cerebral.

Cu informații obținute în urma examenului SRMN, medicii pot să identifice tipul și gradul unei tumori cerebrale și să facă diferența dintre o tumoare pe creier și alte tulburări cerebrale, cum ar fi epilepsia sau infecțiile. Utilizarea SRMN pentru diagnostic este încă în stadiu experimental și este nevoie de mult mai multe cercetări înainte de a afla exact cât de fiabilă și de precisă este această procedură. Până atunci, biopsia rămâne este cea mai bună metodă de diagnosticare a unei tumori cerebrale. Studiile din Marea Britanie încearcă să afle dacă SRMN poate ajuta în diagnosticarea și monitorizarea adolescenților și copiilor cu tumori cerebrale sau tumori ale trunchiului cerebral.

Studiul clinic asupra RMNurilor încearcă să stabilească dacă examenele RMN specializate pot ajuta la stabilirea unui tratament, întrucât oferă informații despre dimensiunea și forma tumorii și, în plus, despre fluxul sanguin în creier, precum și despre substanțele chimice din creier și cum se deplasează.

Un studiu privind modul în care se comportă gliomurile de grad înalt utilizează, de asemenea, examenele RMN. Cercetătorii speră că acest studiu va aduce noi progrese în utilizarea RMNului ca un instrument în deciziile privind tratamentul glioamelor.

Un alt studiu se referă la utilizarea examenelor RMN pentru a observa modificarea în timp a tumorilor (glioame) cu grad scăzut. Cercetătorii vor să combine diferite moduri de a măsura creșterea gliomului folosind examenele RMN.

Cercetări în chirurgia tumorilor cerebrale

Studiul clinic GALA 5 analizează 2 tratamente pentru glioblastom. Primul tratament este 5-ALA sau Gliolan, care este un colorant care face ca celulele tumorale ale creierului să strălucească roșu sub lumină ultra violetă. În timpul intervenției chirurgicale, acesta poate ajuta chirurgii să verifice cât anume reușesc să îndepărteze din tumoare. Cea de-a doua parte a tratamentului este un implant de chimioterapie denumit implant Gliadel pe care chirurgul îl introduce în zona unde se află tumoarea. Scopul acestui tratament este de a ucide toate celulele tumorale rămase după operație.

Cercetătorii doresc să vadă dacă aceste două tratamente, 5-ALA și Gliadel, pot folosite, pe viitor, ca tratamente standard pentru tratarea tumorilor pe creier. Studiile se uită și la numărul de persoane la care tratamentul a funcționat și dacă interacționează cu alte tratamente.

Tratamentele împotriva tumorilor cerebrale de grad scăzut sunt o provocare pentru medici, deoarece tumorile pot fi sta ani de zile nedetectate, pentru că nu produc simptome. Unii medici preferă să monitorizeze îndeaproape tumorile și să intervină chirurgical în cazul în care tumoarea crește sau devine mai agresivă, dar alți medici preferă să efectueze imediat după diagnostic o intervenție chirurgicală pentru a elimina din timp tumoarea, dacă este posibil.

Un studiu norvegian din 2012 a comparat diferitele modalități de tratare a glioamelor de grad scăzut în cadrul a  2 spitale. Intr-unul dintre spitale s-a optat pentru intervenție chirurgicală în cazul pacienților cu gliom de grad scăzut, în timp ce medicii de la celălalt spital au preferat să monitorizeze tumorile, fără intervenție. Pacienții de la spitalul în care s-au efectuat intervenții chirurgicale precoce au trăit mai mult decât cei de la spitalul unde tumorile erau mai întâi monitorizate. Pentru a confirma aceste rezultate este necesară urmărirea continuă a acestor pacienți și efectuarea unor studii ulterioare, în speranța că rezultatele îi vor ajuta pe medicii să decidă asupra celui mai bun tratament în cazul persoanelor cu tumori cerebrale de grad scăzut.

Cercetări în domeniul radioterapiei

Cercetătorii studiază următoarele proceduri și tratamente:

Radioterapia stereotactică și radiochirurgia

Radioterapia stereotactică este o tehnică care trimite doze foarte precise și mari de radiații direct în centrul tumorii cerebrale, fără a afecta țesutul cerebral sănătos din jur. Radiochirurgia este, de fapt, o variație a acestui tratament care trimite o singură doză foarte precisă de radioterapie stereotactică.

Atât radioterapia stereotactică cât și radiochirurgia sunt încă în curs de cercetare, pentru a se stabili exact ce tumori pot trata. Ele sunt utilizate în principal pentru tumorile cerebrale care au recidivat sau pentru alte tipuri de cancer care s-au răspândit în creier, dar și pentru unele tumori non-canceroase (benigne) ale creierului, cum ar fi neurinomul acustic.

Acest tip de tratament este adecvat doar pentru un număr mic de tumori cerebrale și doar în anumite circumstanțe. Este puțin probabil să fie potrivit pentru tumori mai mari sau pentru tumori care s-au răspândit în mai multe zone. O serie de studii clinice sunt în curs de desfășurare în SUA și în alte părți ale lumii, iar când rezultatele vor fi disponibile, specialiștii vor ști mai multe despre tumorile pe care aceste tratamente le pot elimina.

 

Terapia prin captarea neutronilor de bor (BNCT)

Terapia prin captarea neutronilor de bor (BNCT) este un tip experimental de radioterapie utilizat în studiile privind tratamentul glioblastomului multiform (gliom de grad 4), un tip de tumoare cerebrală. Cercetătorii încearcă să utilizeze acest tratament după o intervenție chirurgicală pentru a încerca să reducă riscul revenirii tumorilor cerebrale. Tratamentul a fost utilizat și pentru anumite tipuri de cancere avansate pentru cap și gât.

În cadrul acestui tratament, borul este injectat în sânge, strângându-se în celulele tumorale. Următoarea etapă a tratamentului este radioterapia externă cu neutroni cu energie scăzută care face ca moleculele de bor să emită radiații în celulele tumorii. Acest fenomen crește doza de radiații de aproximativ 2 sau 3 ori, ceea ce înseamnă că se poate administra o doză mai mică de radioterapie cu neutroni, iar daunele produse de neutroni vor fi mai mici. Cu toate acestea, există preocupări cu privire la faptul că tratamentul poate provoca reacții adverse severe, astfel încât studiile continuă în Europa, SUA și Asia.

Există un studiu aflat în fază incipientă, efectuat  în SUA, pentru persoanele diagnosticate cu glioblastom multiform, care testează BNCT cu un medicament de chimioterapie numit temozolomidă. Studiul cercetează efectele secundare, dozele și dacă efectele asupra anumitor tipuri de cancer. Numai în fazele ulterioare ale studiului se poate vedea dacă un tratament nou funcționează mai bine decât un tratament existent. Deci, vor trece câțiva ani până să avem rezultate confirmate, pe termen lung, pentru BNCT.

Terapia cu protoni

Unul dintre cele mai noi moduri de administrare a radioterapiei folosește fascicule de protoni care colectează energie în timp ce încetinesc și călătoresc prin corp, apoi eliberează această energie la punctul țintă – tumoarea. Asta înseamnă că dau o doză foarte mare de radiații cancerului, dar doar o doză mică zonei din jurul tumorii. Deci, există o probabilitate mai mică de deteriorare a țesuturilor sănătoase.

Aparatele de radioterapie cu fascicule de protoni sunt capabile să trateze doar cancerul ocular, nu și alte cancere aflate mai adânc în organism. Unele țări din Europa și din SUA testează și utilizează radiații cu fascicule de protoni pentru cancere mai profunde, inclusiv pentru o tumoare numită cordom care poate apărea în măduva spinării sau în trunchiul cerebral.

Radioterapia hiperfracționată (HFRT)

Studiul clinic HIT-SIOP PNET 4 a comparat radioterapia hiperfracționată (cu 2 tratamente pe zi) cu radioterapia standard (un tratament pe zi). Studiul a inclus copii și tineri cu vârste cuprinse între 4 și 21 de ani cu meduloblastom. Echipa de cercetători a constatat că HFRT nu a fost mai eficientă decât radioterapia standard în tratarea meduloblastom, și nu s-au găsit nici diferențe semnificative între efectele secundare ale celor două tratamente.

 

Efectele secundare ale radioterapiei

Tratamentul cu radioterapie este planificat foarte atent, iar proceduri precum radioterapia cu intensitate modulată (RIM) pot forma fascicule radiații cu care țintesc tumoarea, evitând în același timp țesutul sănătos. În ciuda preciziei atinse în radioterapie, aceasta poate provoca și leziuni ale unor țesuturi sănătoase. Studiul clinic VoxTox analizează efectele secundare ale radioterapiei în cazul cancerele sistemului nervos central și a altor tipuri de cancer. Cercetătorii vor să înțeleagă mai multe despre efectele secundare și să evalueze cât de multă radiație ajunge la țesutul sănătos. Informațiile colectate de cercetători pot contribui la reducerea efectelor secundare pentru persoanele care vor urma tratamentul în viitor.

Cercetări în domeniul chimioterapiei

Există multe studii clinice care testează noi combinații și medicamente (citostatice) folosite în chimioterapia pentru tratarea tumorilor cerebrale. Studiile analizează dozele de medicamente și ordinea în care sunt administrate (secvența). Cercetările curente se axează pe:

Temozolamide

Temozolomide este un medicament despre care se crede că ar putea fi eficient în tratarea glioblastom multiform.

Studiul clinic BR14 analizează radioterapia cu și fără temozolomidă administrată în cazul gliomul anaplazic. Anaplazic înseamnă că celulele canceroase sunt mai puțin asemănătoare cu celulele gliale normale decât în cazul altor glioame. Cancerul anaplazic avansează mai rapid decât alte forme de cancer. În cadrul acestui studiu, unii pacienți  nu vor primi temozolomidă deloc, în timp ce alții for primi temozolomidă în timpul radioterapiei, iar o a treia categorie de pacienți o vor primi după radioterapie. Există și pacienți cărora li se va administra medicamentul atât în ​​timpul cât și după radioterapie.

Unii pacienți cu tumori cerebrale prezint schimbări la doi cromozomi numiți 1p și 19q, dar  cei care participă la studiu trebuie să aibă unul sau ambii cromozomi normali. Doctorii numesc acest gliom gliom anaplazic non-1p19q. Scopul studiului este de a afla dacă temozolomida administrată în timpul radioterapiei, după radioterapie sau în ambele cazuri este mai eficientă decât radioterapia administrată singură. Și vor să afle mai multe despre efectele secundare.

Chimioterapia la pacienții tineri

Până în prezent, cea mai mare parte a cercetărilor privind chimioterapia și tumorile cerebrale s-au concentrat pe tipurile mai agresive de tumori cerebrale, cum ar fi glioblastomul. Studiul SIOP – LGG 2004 CNS 2004 03 analizează administrarea unui medicament numit Etoposid, pe lângă chimioterapia standard ca tratament împotriva gliomurilor de grad scăzut la copii și adolescenți. Studiul analizează și administrarea de chimioterapie timp de mai mult de un an pentru a vedea daca acest lucru ajută la împiedicarea revenirii tumorii.

Studiul CNS 2001 04 analizează dacă substanța conținută de acest citostaci, etopozida, poate ajuta la tratarea copiilor și tinerilor cu ependimom care nu a fost complet eliminat sau care a revenit după tratamentul inițial.

Studiul SIOP 99 încearcă să identifice dacă chimioterapia cu ciclofosfamidă, vincristină și etopozidă îi ajută pe copii și tineri cu ependimom atunci când este administrată împreună cu radioterapia după o intervenție chirurgicală. Studiul CNS 2001 06 încearcă să afle dacă introducerea în schema de tratament a chimioterapiei cu vincristină, pe radioterapie funcționează mai bine decât radioterapia administra singură pentru tinerii cu vârste cuprinse între 4 și 21 de ani cu meduloblastom.

Chimioterapia în cazul limfomului primar al sistemului nervos central (SNC)

Limfomul primar al SNC este o formă foarte rară de limfom non-Hodgkin care, de obicei, afectează doar creierul. Primul tratament utilizat este, de obicei, administrarea de metotrexat. Medicii consideră că dozele mai mari de metotrexat ar funcționa mai bine, dar au efecte secundare grave, inclusiv leziuni renale și reducerea numărului de celule sanguine. Un medicament numit glucarpidază ajută corpul să descompună rapid metotrexatul, pentru a-l elimina.

Medicii speră că glucarpidaza va proteja pacienții de efecte secundare mai grave ale metotrexatului și le va permite să administreze doze mai mari pentru a lupta împotriva limfomului. Un studiu de mici dimensiuni axat pe acest tratament încearcă să vadă cât de sigur este să se administreze doze mai mari de metotrexat combinat cu glucarpidază și care sunt  efectele secundare în acest caz.

Cercetarea în domeniul terapiilor biologice ca tratament pentru tumorile cerebrale

Terapiile biologice sunt tratamente care utilizează substanțe naturale din organism sau medicamente fabricate din aceste substanțe pentru a trata cancerul. Cercetările în acest domeniu vizează:

Medicamente care opresc creșterea cancerului

Unele medicamente folosite în terapia biologică, denumite inhibitori de tirozin-kinază (TKI) blochează semnalele care le transmit celulelor canceroase să se multiplice și să crească. Imatinib (Glivec) este un medicament TKI care funcționează bine în tratarea unui anumit tip de cancer denumit tumoră gastro-intestinală stromală (GIST). Cercetătorii au încercat acest medicament pentru tumorile cerebrale (gliom), dar rezultatele de până acum nu au fost concludente și sunt necesare studii suplimentare pentru a vedea dacă imatinib este eficient și în tratarea tumorilor cerebrale.

Un alt medicament TKI este erlotinib (Tarceva). În faza 1 a studiului NAG 2005 09 se analizează cât de bine ar putea funcționa acesta pentru copiii ale căror tumori cerebrale au continuat să crească sau au revenit după tratament, precum și la copiii nou diagnosticați cu glioame la nivelul trunchiului cerebral, care sunt foarte dificil de tratat.

Studiul DORIC compară o combinație de cediranib și gefitinib (Iressa) cu cediranib în monoterapia la persoanele care glioblastom care recidivant. Cediranibul este un tip de terapie biologică care oprește dezvoltarea de noi vase de sânge care să alimenteze cancerul (vezi secțiunea privind alimentarea cu sânge și cancerul cerebral), iar gefitinibul este un inhibitor de tirozin kinază. Studiul încearcă să afle dacă această combinație dintre cediranib și gefitinib funcționează mai bine decât cediranibul administrat singur, în tratamentul glioblastomului care a revenit după tratamentul inițial.

Inhibitori de PARP

PARP este o enzimă care ajută celulele deteriorate să se repare. Dacă se blochează producția de PARP, este posibil ca celulele canceroase să nu mai poată să se repare după chimioterapie, ceea ce ar face ca tratamentul să funcționeze mai bine. Olaparibul este un inhibitor de PARP analizat în stadiile timpurii ale unor studii care cercetează diferite tipuri de cancer, inclusiv glioblastomul.

Există un studiu aflat în fază 1 care cercetează administrarea de olaparib cu temozolamidă pentru tratarea glioblastomului recidivant. Primul obiectiv al studiului este să descopere dacă olaparibul poate să traverseze bariera hemato-cerebrală. Dacă da, cercetătorii speră să găsească doză potrivită de olaparib pe care să o administreze împreună cu temozolamidă dar și să înțeleagă mai bine care sunt posibilele efecte secundare ce pot apărea ca urmare a administrării acestei combinații.

Alimentarea cu sânge a cancerului de creier

Angiogeneza se referă la creșterea unor noi vase de sânge. Cancerul trebuie să își dezvolte propriile vase de sânge, pe măsură ce crește în dimensiuni. Dacă nu se poate alimenta cu sânge, nu poate continua să crească. Medicamentele antiangiogenice împiedică tumorile să-și facă propriile vase de sânge, ceea ce  lipsește cancerul de oxigen și de alimentele de care are nevoie. Există cercetări în desfășurare care utilizează aceste medicamente pentru a vedea dacă sunt eficiente sau nu.  Dintre medicamentele cel mai des folosite în cadrul acestor studii este talidomida. Talidomida a intrat în atenția oncologilor în anii 1960, când s-a descoperit că provoacă malformații congenitale prin reducerea fluxului de sânge către membrele copiilor, în stadiu intra-uterin. De atunci, medicamentul a fost administrat multor oameni cu cancer, fără a provoca efecte secundare grave. Este important să nu luați acest medicament dacă există vreo posibilitate să fiți însărcinată. Deși studiile sunt încă în etape incipiente, par să există informații promițătoare în folosirea acestui medicament pentru tratarea pacienților cu glioame de grad înalt. Dar este nevoie de mult mai multe cercetări pentru a confirma aceste descoperiri și pentru a putea folosi acest tratament drept standard.

Studiul EORTC 26054 analizează administrarea de temozolomida în combinație cu un medicament antiangiogenic, numit enzastaurină, la pacienții cu gliom avansat sau cu gliom nou-diagnosticat care nu a putut fi tratat cu radioterapie. Studiul a selectat 28 de persoane în total. Echipa de cercetare a constatat că temozolomida și enzastaurina reprezintă o combinație sigură, dar grupul a fost prea mic pentru a trage concluzii ferme despre cat de bine funcționează tratamentul. Cercetătorii au considerat însă ca ar putea fi o combinație utilă în tratarea gliomului, dar sunt necesare studii suplimentare.

Anticorpi monoclonali

Mulți anticorpi monoclonali  (AMC) sunt cercetați ca parte din tratamentul anti-cancer. AMC sunt proteine realizate în laborator dintr-o singură copie a unui anticorp uman. Atunci când acești anticorpi produși în laborator sunt injectați în pacienți, ei caută caută celule canceroase care au proteine ​​anormale.

Cercetătorii analizează un AMC numit bevacizumab (Avastin) pentru tratarea glioamelor de grad înalt. Unele studii cercetează administrarea individuală a medicamentului și în combinație cu chimioterapie sau radioterapie pentru tratarea glioblastomul recidivant. Până acum, rezultatele au fost promițătoare. Unii cercetători analizează și efectele administrării de bevacizumab după o intervenție chirurgicală la persoanele cu glioblastom. Studiul HERBY cercetează administrarea de bevacizumab împreună cu radioterapia și chimioterapia după o intervenție chirurgicală la copiii cu gliom de grad înalt.

Cercetătorii vor să vadă și dacă bevacizumab este eficient în tratarea glioamelor de gradul 2 și 3. Studiul TAVAREC compară tratamentul cu temozolomidă și bevacizumab cu temozolomida administrată singură la persoanele cu gliom de gradul 2 sau 3 care a revenit după tratamentul inițial.

Terapia genetică

Există studii clinice care analizează noi terapii genetice. Medicii și cercetătorii folosesc acum termenul de terapie moleculară, care este un termen mai general. Aceste cercetări se axează pe:

Prin cercetarea modului în care schimbările la nivelul acestor gene determină celulele normale din creier să devină canceroase, oamenii de știința intenționează să dezvolte în cele din urmă terapia genetică, prin care genele deteriorate din celulele canceroase să poate fi înlocuite cu unele normale.

Medicii au început să cerceteze o terapie genetică numită cerepro. În cadrul unuia dintre studii s-a folosit o variantă a virusului herpes simplex pentru a administra terapia genetică la persoanele cu gliom de grad înalt care a revenit după tratamentul inițial sau care a început să crească din nou după tratament. Un alt studiu a analizat utilizarea cerepro după intervenția chirurgicală. Nu există studii în desfășurare despre tratamentul cu cerepro în acest moment, dar compania producătoare speră să continue cercetărilor în viitor.

Vaccinuri

Un studiu clinic aflat în fază 1 testează un vaccin anti-glioblastom, denumit IMA950, administrat la persoanele care tocmai au fost diagnosticate cu glioblastom. Acesta este un tratament experimental care ajută sistemul imunitar să omoare celulele canceroase, pe care cercetătorii îl administrează împreună cu tratamentul standard  – chirurgiei și radioterapie. Pacienții care iau parte la studiu primesc, de asemenea, un medicament numit GM-LCR care ajută la stimularea sistemului imunitar. Medicii speră că acest lucru va face ca vaccinul să funcționeze mai bine.

Un studiu clinic aflat în faza 3, denumit ACT IV, cercetează un vaccin numit rindopepimut administrat persoanelor cu glioblastom. Între un sfert și o treime din toate glioblastoamele pot conține o proteină numită EGFRvIII. Cercetătorii doresc să vadă dacă rindopepimutul poate să antreneze sistemul imunitar pentru a recunoaște această proteină și pentru a distruge celulele glioblastomului. Pacienții care iau parte la studiu, primesc acest vaccin alături de temozolomidă. Cercetătorii doresc să afle dacă rindopepimut ajută la reducerea glioblastomului sau dacă întârzie recidiva, dar și cum afectează administrarea acestui tratament sistemul imunitar, care sunt efectele secundare și cum afectează calitatea vieții oamenilor. Acest studiu s-a închiat, iar acum se așteaptă publicarea rezultatelor.

Un alt studiu într-o etapă incipientă analizează un vaccin pentru tratamentul copiilor cu gliom de grad înalt. Studiul încearcă să producă vaccinuri personalizate pentru a vedea dacă acestea pot stimula sistemul imunitar pentru a distruge celulele tumorale din creier. Cercetătorii vor produce fiecare vaccin folosind un anumit tip de celule albe din sânge, numite celule dendritice. Acestea se amestecă cu proteinele luate din tumoarea cerebrală în timpul intervenției chirurgicale. Cercetătorii vor să vadă în ce măsură este posibil să producă și să administreze aceste vaccinuri copiilor, să afle mai multe despre cât de sigure sunt și dacă adăugarea acestui vaccin la tratamentul standard ajuta la stimularea sistemului imunitar.

Un alt studiu cercetează un vaccin personalizat numit DCVax-L, administrat pentru tratarea glioblastomului multiform la adulți. Celulele dendritice sunt amestecate cu proteinele luate din tumoare pentru a produce vaccinul care ajută sistemul imunitar să recunoască și să distrugă celulele canceroase.

 

 

 

Reolizina

Reolizina este un tratament anti cancer produs dintr-un virus numit reovirus. Reovirusul este frecvent și cauzează doar simptome minore, cum ar fi tusea, răceala și diareea. Știm din cercetări că Reolysin ucide celulele canceroase, dar nu știm încă dacă se poate ajunge la sau distruge celulele canceroase din creier. Studiul REO 13 BRAIN este un studiu aflat la început care analizează administrarea de Reolysin înainte de operație în cazul persoanelor cu tumoră cerebrală primară care a revenit și a persoanelor cu cancer care s-a răspândit în creier (tumora cerebrală secundară). Cercetătorii vor examina mostra prelevată din tumoare pentru a vedea daca reovirusul a afectat celulele canceroase și vor monitoriza  modul în care sistemul imunitar răspunde la virus.

Clomipramina

Clomipramina este un medicament utilizat pentru depresie, numit antidepresiv triciclic. Unii cercetători cred că ar putea ajuta la tratarea tumorilor cerebrale gliomice. Au existat studii de laborator care au arătat că medicamentul ar putea ajuta la distrugerea celulelor canceroase, dar nu și a celulelor sănătoase ale creierului, ceea ce este un lucru încurajator.

Sunt necesare mai multe cercetări înainte de a afla dacă clomipramina poate ajuta la tratarea persoanelor cu glioame. Nu s-au raportat studii care să utilizeze clomipramină la persoanele cu tumori cerebrale și nu avem la cunoștință niciun studiu care recrutează în prezent pacienți.

Tamoxifen

Tamoxifenul este folosit în terapia hormonală, utilizat cel mai adesea pentru a trata sau preveni cancerul de sân, însă a fost încercat și pentru tratarea altor tipuri de cancer, inclusiv pentru tumorile cerebrale. Modul în care medicamentul funcționează asupra tumorilor cerebrale este complex. Una dintre  teorii este că, pentru că acest medicament ajută la protejarea împotriva răspândirii cancerului la creier în cazul femeile cu cancer mamar, va avea un efect similar de protecție și în cazul persoanelor cu anumite tipuri de tumori cerebrale. Sunt necesare doze mult mai mari pentru persoanele cu tumori cerebrale decât pentru femeile cu cancer mamar.

Cercetătorii cred că trebuie să administreze o cantitate mare de tamoxifen într-un timp scurt, în cazul pacienților cu tumori cerebrale și investighează începând cu doze mici și crescând doza destul de repede. Încă nu se știe dacă pacienții ar trebui să rămână cu aceste doze mari sau dacă ar trebui să primească o doză de întreținere, mai mică și nici nu se știe cât timp ar trebui să li se administreze tamoxifen pacienților  cu o tumoare cerebrală.

În general, tamoxifenul are puține efecte secundare, deși este posibil să aibă mai multe, odată cu mărirea dozei. Printre efectele secundare se numără creșterea riscului formării cheagurilor de sânge, iar persoanele cu tumori cerebrale prezintă oricum un risc formare a cheagurilor de sânge. Deci, trebuie să fie folosit cu grijă. Există unele dovezi care sugerează că nu trebuie luat împreună cu medicamentul antiepileptic numit fenitoină. Rezultatele din studiile clinice inițiale au arătat că tamoxifenul nu este eficient pentru toți pacienții cu o tumoare pe creier, dar s-ar putea să funcționeze în unele cazuri. Este nevoie și de alte studii clinice pentru a stabili dacă acest medicament poate ajuta la tratarea tumorilor cerebrale.

Terapia fotodinamică

Terapia fotodinamică (TFD) este un tip de tratament care face celulele sensibile la lumină, după care le expune la o lumină foarte puternică. Institutul National de Excelență în Sănătate (NICE) din Marea Britanie consideră că nu exista încă suficiente dovezi pentru a-l recomanda ca tratament standard pentru tumori cerebrale, dar poate fi folosit ca parte a studiilor clinice.

TFD a fost testată în cazul tumorile cerebrale care au revenit după tratamentul standard, dar un studiu recent a analizat eficiența acestui tratament și pentru tumorile cerebrale nou diagnosticate. Persoanele care au participat la acest studiu erau pacienți cu glioblastom multiform și au primit ca tratament fie chirurgie și radioterapie, fie chirurgie, TFD și radioterapie. Cercetătorii au descoperit că a durat mai mult pentru ca tumorile cerebrale să înceapă să crească din nou la persoanele care au primit  TFD La acest grup de pacienți, cercetătorii au descoperit, de asemenea, o îmbunătățire în starea lor generală și că puteau face mai multe activități la 6 luni după tratament. Acesta a fost un studiu mic, efectuat pe 27 de persoane, așa că cercetătorii sugerează că ar trebui puse la cale studii clinice mai mari.

Un alt studiu compară diferite lungimi de undă laser din cadrul TFD folosite la cele mai frecvente tipuri de tumori cerebrale (glioblastomul multiform sau astrocitomul anaplazic). În cadrul acestui studiu, pacienții fac TFD după intervenția chirurgicală. Scopul este de a ucide orice celule tumorale care au rămas după operație. Echipa de cercetători compară două lungimi ale undelor laser (una pătrunde mai adânc în țesutul cerebral decât cealaltă). Doctorii doresc să știe care lungime de undă a laserului este mai eficientă în oprirea tumorilor cerebrale care revin după operație.

Tratamentul care utilizează câmpul electric

Cercetătorii au pus la punct un tratament experimental care utilizează câmpuri electrice care să perturbe și interfereze cu diviziunea celulelor canceroase. Acest tratament a fost utilizat în faza 3 a studiului EF-11 din faza 3, în SUA, Europa și Israel. Dispozitivul este alimentat de la o baterie și furnizează câmpuri electrice alternante cu amplitudine redusă prin electrozi de unică folosință, lipiți de scalp. În cadrul studiului, 120 de pacienți cu glioblastom recidivant au folosit dispozitivul timp de aproximativ 20 de ore în fiecare zi. Un număr similar de pacienți au fost tratați cu chimioterapia standard.

Studiul pare să demonstreze că terapia cu câmp electric poate funcționa la fel de bine ca și chimioterapia la pacienții cu glioblastom care a revenit după tratament inițial și că pare să fie sigură, singurele efecte secundare raportate fiind iritarea pielii de la electrozi. Cu toate acestea, unii cercetători au fost preocupați de modul în care a fost proiectat studiul, așa că este nevoie de mai multe cercetări în domeniul tratamentului cu câmp electric înainte de a stabili cât de util este pentru tumorile cerebrale.

 

Sativex

Principalele substanțe ale medicamentului Sativex sunt tetrahidrocanabinolul (THC) și canabidiolul (CBD). Ambele provin din plantele de canabis (marijuana). Un studiu aflat la început analizează administrarea unei combinații de Sativex cu temozolomidă la pacienții cu glioblastom multiform care a revenit după tratamentul inițial. Cercetătorii doresc să afle cât de bine funcționează aceasta combinație de tratament si ce efecte secundare sunt.

Cercetări prind efectele tratamentelor asupra copiilor

Un studiul britanic privind supraviețuirea la copii după diagnosticarea cu cancer monitorizează copiii care au fost tratați cu succes. Cercetătorii monitorizează sănătatea acestora în anii de după tratamentul anti-cancer pentru a vedea cum i-a afectat și pentru a vedea care este  calitatea generală a vieții lor, care sunt rezultatele academice și dacă, odată ajunși adulți, au la rândul lor copii. Este important să înțelegem efectele pe termen lung ale tratamentelor, astfel încât să le îmbunătățim pe viitor. Dacă putem identifica unele dintre riscuri, medicii ar putea să ia măsuri pentru a preveni dezvoltarea altor probleme de sănătate.

Copiii care au fost tratați pentru alte tipuri de cancer în trecut pot prezenta un risc crescut de apariție a unei tumori pe creier sau măduva spinării. Acest tip de studiu poate ajuta medicii să prezică cine este în pericol și să ia măsuri pentru a reduce riscul pentru acești pacienți.