Markeri tumorali – sunt substanţe ce pot fi determinate în sânge, urină (markeri umorali) sau ţesuturi (markeri tisulari) şi sunt mai mult sau mai puţin specifice unui anumit tip de cancer. Utilizarea lor în medicină serveşte mai multor scopuri:
- Diagnosticarea unor tumori – în corelaţie cu alte investigaţii şi stadializarea unor tumori (ex. AFP, beta-HCG, LDH – în tumorile testiculare) – eventualitate mai rară
- Monitorizarea pacienţilor – cea mai frecventă utilizare. În acest sens, determinarea markerilor tumorali ajută la predicţia răspunsului terapeutic, aprecierea eficienţei unei terapii (scăderea valorilor înregistrate înainte de tratament înseamnă răspuns terapeutic favorabil), depistarea precoce a recidivelor locale sau a metastazelor. Markerii sunt utilizaţi şi în cercetarea medicală pentru rolul posibil în detectarea precoce a cancerelor şi identificarea unor noi posibile ţinte de tratament. În genetică, markerii pot ajuta la determinarea riscului genetic – riscul unei persoane de a dezvolta un cancer.
Markerii tumorali sunt substanţe produse de celulele tumorale maligne dar şi de alte celule ale organismului ca răspuns la agresiunea reprezentată de cancer şi uneori şi de alte afecţiuni non-maligne, ceea ce poate creea confuzie în interpretarea rezultatelor.
În prezent nu există markeri specifici pentru toate tipurile de cancer. Există markeri cu mare specificitate pentru un anumit tip de tumoră, precum şi markeri ce pot avea valori crescute în mai multe tipuri de afecţiuni.
Un marker tumoral ideal ar trebui să îndeplinească mai multe condiţii:
- să fie specific, adică să fie nedectabil la persoane sănătoase sau cu afecţiuni benigne;
- să aibă o specificitate de organ;
- să aibă o sensibilitate crescută (detectabil în prezenţa unui mic număr de celule tumorale);
- să aibă valoare predictivă.
Deşi nu există încă markeri ideali, mulţi dintre ei se apropie de aceste cerinţe şi sunt foarte utili în practica medicală curentă. Câteva exemple:
PSA – pentru cancerul de prostată.
CA-125 – pentru cancerul de ovar.
CA-15-3 – pentru cancerul de sân.
CEA – pentru tumori digestive în special ale colonului şi rectului.
CA-19-9 – pentru tumori digestive, în special pancreas.
AFP – pentru tumori digestive, în special ficat, dar şi tumori testiculare.
LDH – pentru tumori testiculare, de sân, ovar, digestive.
Beta-HCG – pentru tumori testiculare, coriocarcinom.
S100 – pentru sarcoame, melanoame.
Markeri tumorali – nu sunt utilizaţi pentru screeningul persoanelor asimptomatice, în schimb anumiţi markeri pot fi utili pentru screeningul persoanelor simptomatice sau a grupurilor cu risc:
- PSA total şi liber pentru cancerul de prostată, combinat cu tuşeul rectal.
- AFP pentru pacienţii cu ciroză hepatică şi cu risc crescut de a dezvolta un carcinom hepato-celular.
- CA 125 pentru cancerele ovariene, combinat cu ecografia transvaginală.
Indicaţia cea mai importantă a markerilor tumorali constă în monitorizarea tratamentului specific oncologic, cu următoarele interpretări:
- scăderea la normal a nivelului markerilor poate indica o remisiune completă a bolii;
- persistenţa unor nivele patologice, indică existenţa unei tumori reziduale şi/sau apariţia metastazelor;
- creşterea nivelului markerilor după o perioadă de normalizare indică recurenţa tumorii (locală-recidivă, sau la distanţă-metastaze).