Fructele de pădure sunt o sursă excepţională de molecule anticancerigene care pot contribui la diminuarea riscului de apariţie a unor forme de cancer. Din fericire, România are un potenţial extraordinar, fiind una din puţinele ţări din Uniunea Europeană unde miraculoasele “bobiţe” cresc din belşug în sălbăticie. Din acest punct de vedere suntem norocoşi, o simplă şi agreabilă plimbare prin pădure ne reface gratis stocul de fructe de pădure. Este de preferat să cumpăraţi fructe de pădure culese şi nu de cultură.

Acidul elagic care se găseşte în cantităţi mari în zmeură şi fragi şi antocianidele, asociate înprincipal cu afinele, au capacitatea de a bloca selectiv activitatea a cel puţin două proteine esenţiale pentru evoluţia cancerului – receptorii PDGF şi VEGF. Aceste molecule afecteză procesul de formare a unor noi vase de sânge în vecinătatea tumorii, tăindu-i sursele de energie, împiedicând tumoarea să obţină oxigenul şi substanţele nutritive de care are nevoie pentru a creşte şi a se răspândi. Proantocianidele, pe care le găsim în răchiţele şi afine, au o capacitate antioxidantă extraordinară; mai multe studii le-au confirmat potenţialul de a interveni în diferite faze din evoluţia unei tumori.

Şi celelate fructe de pădure au proprietăţi asemănătoare, fie că vorbim de mure, fragi, pomuşoare etc. Să nu uităm de miraculoasa cătină: două bobiţe pricăjite conţin mai multă vitamina C ca un kilogram de portocale.

Bucătăria românească nu foloseşte în general fructele de pădure, cu excepţia tartelor sau checurilor. Dar avem o tradiţie fabuloasă în prepararea gemurilor, dulceţurilor, compoturilor sau şerbeturilor pe care ar trebui s-o păstrăm. Proprietăţile “miraculoase” ale fructelor de pădure sunt mult mai puternice dacă le consumăm proaspete sau, de nevoie, congelate. În secţiunea reţete puteţi găsi câteva deserturi în care sunt folosite fructe de pădure, deşi suntem convinşi că aveţi înşivă propria comoară gastronomică.