Prof. Dr. Eugen CARASEVICI
Cancerul, o preocupare pentru întreaga societate

Prof. Dr. Eugen CARASEVICI

Institutul Regional de Oncologie Iaşi

Cancerul, o preocupare pentru întreaga societate

Diagnosticul de cancer rămâne, încă, un moment funest în viaţa noastră, iar panica care ne cuprinde ne impiedică să încuviinţăm evocarea faptului că reputaţia cancerului de boală nevindecabila se clatină cu temei. Şi totuşi, acesta este adevărul. După ce, mai bine de 50 de ani, combinaţiile terapeutice au permutat cam aceleaşi modalităţi şi standarde, iar oncologii foloseau în evaluarea eficienţei schemelor de tratament termenul de “supravieţuire la 5 ani”, azi sunt introduse în practică, într-o succesiune rapidă, agenţi moleculari specifici pentru blocarea proliferării maligne, izvorâţi din procesul de translaţie a rezultatelor din cercetarea fundamentală în practica clinică. Cunoaşterea mai aprofundată a biologiei tumorale a reajustat regimurile terapeutice, durata, dozajul, intervalele de administrare. Răspunsul imun antitumoral, aflat ani buni în mijlocul unor interogaţii neîncrezatoare şi ironice şi contestat ca posibil furnizor de terapie anticanceroasă, este azi manipulat cu maximă eficienţă într-o serie de determinări neoplazice, iar spectrul produşilor din gama de modulare imunologică se află într-o expansiune impetuoasă, poziţionându-se adesea în prim planul indicaţiilor de tratament.

Evoluţia din câmpul terapeuticii se răsfrânge în timpul de supravieţuire care, depăşind cu mult conceptul de estimare “la 5 ani”, ajunge să echivaleze cu videcarea. Totuşi, deşi dorim să putem afirma vindecarea, vom fi prudenţi în emiterea acestui raţionament, dat fiind că supravieţuirile îndelungate se înregistrează la aproximativ 60% din cazuri şi nu la toate. Situaţia impune o regândire a termenului de supravieţuire şi o abordare nouă a gestionării cazurilor cu diagnostic de cancer şi tratament dedicat în antecedente, precum şi a contextului psiho-social al pacientui. Probabil, trei etape pot fi identificate în istoricul unui caz cu supravieţuire îndelungată: faza de diagnostic aprofundat şi terapie intensivă, remisiune şi încheierea tratamentului primar şi faza de remisiune durabilă.

 

Faza de diagnostic aprofundat şi terapie intensivă

Este o etapă dificilă atât din punct de vedere medical cât şi psihologic. Elementele constante şi importante întâlnite în această fază sunt teama, angoasa, durerea sau alte suferinţe produse atât de boală, cât şi de agresivitatea tratamentelor. Fundamental pentru această etapă este iradierea suferinţei, dincolo de persoana bolnavă, la membrii familiei, sau prieteni care devin indirect afectaţi de acest diagnostic. Pentru pacient, legăturile cu cei din jur sunt corupte, sau suspendate. Nu poate împărtăşi totul, nu i se pot oferi soluţiile de care are atâta nevoie. Această propagare şi patologia indusă în anturajul bolnavului generează o problemă de sănătate publică cu greu identificată ca atare azi.

 

Faza de remisiune şi încheiere a tratamentului primar

Încheierea tratamentului şi remisiunea sunt psihologic un timp de aşteptare încordată şi circumspectă, când survin adesea întrebări dacă anumite simptome prevestesc recurenţa, sau ţin de existenţa cotidiană. Cancerul poate recidiva în acelaşi loc sau la distanţă. Dupa completarea tratamentului de bază, contactul cu medicul curant diminuat antrenează o importantă anxietate. Din punctul de vedere al performanţei fizice, intervalul post terapeutic este marcat de suficiente limitări, consecinţă a suprapunerii bolii şi tratamentului din faza anterioară. În această etapă pacientul face efortul de a se acomoda cu efectele secundare cronice şi anxietatea inerentă însoţitoare.

 

Faza de remisiune durabilă

 Această etapă se defineşte ca perioada în care boala activă este ori absentă, ori la un nivel minim, posibilitatea de reluare a evoluţiei fiind foarte redusă, cancerul putând fi considerat îngrădit definitiv. În ciuda aparenţei de succes terapeutic. la distanţă în timp, acest stadiu este mai complex decât pare la prima vedere. Persoanele aflate în această etapă sunt expuse la noi aspecte socio-economice legate de servici, sau pensionare, de presiunea psihologică creată de frica de recurenţă sau/şi efectele secundare cronice ale tratamentelor antineoplazice anterioare.

Îngrijirea medicală, psihologică şi spirituală

Nu putem ocoli însă situaţiile când, în oricare dintre aceste etape, boala poate reveni şi se poate agrava. Pacientul are nevoie de o asistenţă apropiată în momentele sale de întristare profundă, de integrarea aspectelor de îngrijire psihologică şi spirituală cu medicaţiile recomandate, pentru susţinerea unei cât mai bune calităţi a vieţii. O problemă de prim ordin este acomodarea şi adecvarea asistenţei medicale cu ajutorul acordat permanent de asistenţii familiali neprofesionişti. De obicei, din familie, sau dintre prieteni se detaşează o persoană care adoptă sarcinile unui infirmier la domiciliu neremunerat. În situaţia menţionată, pacientul se bazează fundamental pe acesta în privinţa îngrijirii fizice, gestionarea simptomelor şi nevoilor psihosociale. În prezentul model de servicii de sănătate, pacienţii cu tumori maligne sunt supuşi unor proceduri diagnostice invazive sau/şi tratamente agresive în sistem ambulatoriu, urmate de recuperare la domiciliu. În această situaţie, însoţitorul menţionat (care în mod obişnuit a primit din partea cadrelor medicale o formare sumară, sau nicicum) este un partener esenţial solicitat să ofere o îngrijire complexaă fizică şi psihologică, să ajute bolnavul să navigheze prin complicatul sistem de asistenţa medicală modern şi să menţina active şi sarcinile casnice cotidiene. Complexitatea acestei sarcini şi intersectarea ei cu asistenţa medicală profesională o fac extrem de solicitantă şi exigentă. Consecinţa este creşterea morbidităţii şi mortalităţii la aceste persoane şi implică considerarea acestuia ca un al doilea pacient care necesită asistenţă medicală.

 

Revizuirea politicilor de sănătate

Observăm povara psihosocială pe care cancerul o induce şi care presupune o intervenţie organizată, programată, în cunoştinţă de cauză, atât din partea serviciilor de sănătate publică, cât şi a comunităţii din care aceşti pacienţi fac parte.

Din punct de vedere medical, contactul trebuie menţinut pe tot parcursul perioadei de supravieţuire, oricât de lungă devine aceasta, investigaţiile şi tratamentele fiind personalizate şi adaptate fiecărei etape de evoluţie în parte. Costurile trebuie corect evaluate pentru a face faţă acestui curs complex de evenimente şi pentru a asigura posibilitatea unui grad de solicitare identic pentru toate mediile sociale.

Este nevoie de elaborarea unui plan de acţiune la nivel naţional pentru a creşte gradul de conştientizare în rândul publicului larg, a factorilor politici, medicilor şi cercetătorilor, privind rolul pe care sănătatea publică, dar şi asociaţiile bolnavilor de cancer îl pot juca în promovarea problemelor legate de monitorizarea şi supravegherea persoanelor cu cancere în antecedente şi a însoţitorilor din familiile acestora, în identificarea nevoilor de cercetare aplicată privind caracteristicile etapelor de supravieţuire fără boală, dezvoltării registrelor de cancer, formării profesionale, elaborării de programe, politici şi infrastructură, accesului la îngrijire şi servicii de calitate.

2017-02-22T15:10:40+00:00