Am cancer. Cum trăiesc cu el?

PSIHOLOGIE
Am cancer. Cum trăiesc cu el?

Diagnosticul de cancer te proiectează, brusc, într-o lume complet nouă, incoloră cu gust amar și miros de citostatice – lumea pacienților. Este o lume complet nouă, în care aproape că nu mai contează celelalte roluri pe care le ai în viața ta, nivelul carierei sau banii din contul personal. Este o lume bântuită de frică, de durere și suferință care definește o nouă fațetă a identității tale, cea de bolnav.

Cum îți regăsești echilibrul, cum îți activezi resursele interioare de vindecare ale trupului în aceste condiții?

  1. Ai voie să plângi – La aflarea diagnosticului de cancer cei mai mulți din jurul tău, vor încerca instinctiv să te încurajeze prin mesaje de genul: ”trebuie să fii puternic(ă)!”, ”vei trece și peste asta”, mesaje nerealiste în astfel de momente pentru că în mintea ta nu auzi decât:”o să mor”. În această perioadă, aproape orice lucru te duce cu gândul la moarte, chiar și bucuriile te fac să plângi. De exemplu, simpla îmbrățișare a copilului tău care altădată te umplea de fericire, acum te poate arunca într-un abis interior. Este normal să simți nesiguranță, furie, disperare chiar. A încerca să ascunzi aceste emoții în spatele a ”trebuie să fii puternic(ă)” nu numai că nu te ajută dar îți poate agrava boala, pentru că atunci când alegi să îți ascunzi sentimentele de fapt faci imposibilă găsirea modalităților de a face pace cu ele.

Mulți oameni consideră că ar da dovadă de slăbiciune dacă și-ar exprima tristețea, teama sau furia. De fapt, în realitate lucrurile stau tocmai invers. Este mult mai greu să îți exprimi emoțiile puternice decât să încerci să le ascunzi. Acceptânduți propriile răni te deschizi către trăirile afective pozitive, către bucurii, către dorința de a fi viu.

Există multe moduri prin care îți poți exprima drama interioară: poți plânge în brațele tale sau ale unei persoane pe care o iubești, îți poți exprima prin cuvinte rostite fricile: ”mi-e teama că am să mor și n-o să-mi văd copiii crescând”, ”mi-e teamă de suferință, de durere” și toate lucrurile care te apasă și se cer rostite, poți să le scoți în exteriorul tău prin simpla verbalizare. Astfel, te vei elibera de tensiunea creată de astfel de gânduri  și gradul de anxietate va scădea.

De mare ajutor sunt și discuțiile cu membrii familiei, cu prieteni, notarea gândurilor într-un jurnal sau pur și simplu activități simple precum desenul, pictura, poezia, muzică.

Suportul emoțional al familiei și prietenilor reprezină o parte esențială în menținerea calității vietii tale. O prezență delicată, constantă pe care să poți conta, un umăr pe care poți să plângi, este adesea cel mai frumos dar pe care îl poți primi de la cei dragi.

  1. Informează-te corect – După ce ai fost diagnosticat este foarte probabil să simți nevoia de a afla cât mai multe informații despre această boală precum și despre tratamentele care se folosesc la ora actuală. Acest lucru îți poate oferi un sentiment de control asupra bolii și a ceea ce urmează să se întâmple. Este foarte important să alegi cu grijă sursele de informare. Din păcate, mai mult din jumătate dintre informațiile de pe internet sunt fie prea frumoase ca să fie adevărate, fie te vor aduce în pragul nebuniei după ce le vei citi. Cel mai greu moment îți va fi atunci când va trebui să alegi tratamentul pe care îl vei urma. Va fi tratamentul clasic: chimioterapie, intervenție chirurgicală, radioterapie sau tratamentul naturist sau cine știe ce altă terapie minune descrisă de cei care susțin că te pot vindeca așa? Dilema va fi uriașă: cum să alegi între toate? Într-un astfel de moment este important să te retragi în profunzimile sufletului tău, să derulezi toate variantele și să alegi aceea metodă de tratament în care simți că ai toată încrederea că va funcționa în cazul tău. Este dovedit faptul că realitatea noastră este creată conform credințelor noastre, de aceea este important să crezi cu toată ființa ta în metoda de tratament aleasă de tine și, în aceeași măsură, să ai încredere maximă în medicul sau terapeutul tău în faptul că va face tot ceea ce îi va sta în puteri pentru a te ajuta să-ți demonstrezi că statistica are doar scopul de a informa, nu de a formula o sentință.
  2. Vorbește cu cineva care a trecut prin boală – de cele mai multe, cel mai bun învățător îți poate fi persoana care a trecut prin boala cu care te confrunți și o vezi că este bine după 10, 20 sau chiar 30 ani. O discuție cu o astfel de persoană îți poate da încredere mai multă decât 100 de tratate motivaționale.

Îți poate împărtăși modalitățile prin care a reușit să își înfrunte boala, îți va vorbi despre frici și despre cum le-a depășit și mai ales îți poate spune despre cât de frumoasă, de consistentă, de prețioasă și plină de sens i-a devenit viața după diagnostic și tratament.

  1. Trăiește în prezent – alege să îți muți atenția de la lucrurile pe care nu le poți controla la ceea ce contează cu adevărat acum, în viața ta. Învață să ai grijă de tine, fă-ți timp pentru a face ceva care să te bucure, în fiecare zi. Să te uiți la un film, să gătești o mâncare preferată, să petreci timp cu o persoană dragă, să te plimbi, să privești pur și simplu oamenii, cerul, copacii, păsările, tot ceea ce este viu și la care te poți conecta inspirând viața prin fiecare por al ființei tale.

O mare parte din ceea ce numim teamă de moarte vine din temerea că viața nu a avut nici o semnificație majoră până în acel moment, că am trăit degeaba. Acum ai posibilitatea să alegi să schimbi acest lucru și să te concentrezi să faci lucrurile pe care ai vrea să le lași în urma ta.

  1. Fă mișcare – o serie de studii au demonstrat că mecanismele de reglare și apărare care contribuie la lupta împotriva cancerului pot fi stimulate direct prin exercițiu fizic. Poți începe un program de exerciții fizice ușoare cum ar fi mersul pe jos, înot sau pur și simplu masaj. Există o multitudine de acțiuni prin care îi poți comunica organismului tău cât este de important, de iubit și respectat și prin care să îl faci să simtă dorința de a trăi. Dar cea mai bună modalitate este aceea de a-i permite să pună în aplicare ceea ce i-a fost menit: mișcarea și activitate fizică.
  2. Roagă-te. Cu cât ești mai mult conectat cu lumea exterioară (telefoane, televizor, email, internet) cu atât mai puțin ești conectat la eul tău interior, la ceea ce ești tu de fapt. De aceea, pentru vindecarea ta, este important să te reconectezi la tine în cel mai ușor mod posibil: prin rugăciune. Fie rugăciunea scurtă sau lungă, rostită sau numai gândită, ea trebuie să fie asemenea conversaţiei unui copil cu tatăl său.

Rugăciunea-dialog în care te conectezi la un Dumnezeu plin de iubire, care te susține, te îndrumă și te ajută să te vindeci. Se spune că Dumnezeu dă astfel de încercări tocmai celor pe care îi iubește mai mult pentru a-i determina să fie mai mult în și cu El, să înțeleagă și să accepte că, asemeni nașterii și moartea face parte din viață.

Această boală poate reprezenta o ocazie pentru a cugeta la propria viață, la ceea ce dorești cu adevărat să faci cu ea. Este un prilej minunat de a începe să trăiești, în așa fel încât când vine vremea să poți privi în urmă cu demnitate, să ierți și să fii iertat și să îți poți lua rămas-bun de la lume împăcat.

A învăța cum să lupți împotriva cancerului se referă la a învăța cum să-ți prețuiești viața. Dar acest lucru nu înseamnă neapărat să lupți împotriva morții ci mai degrabă să găsești, să atingi și să guști din esența vieții.

Psiholog Mihaela PALADE GHERAN

În articolul următor voi descrie tipurile de personalitate predispuse cancerului.

2017-01-17T16:35:15+00:00