Dr. Adrian Copcea
NUTRIŢIA ŞI CANCERUL COLORECTAL

Dr. Adrian Copcea
NUTRIŢIA ŞI CANCERUL COLORECTAL

Cancerul colorectal reprezintă o patologie frecventă şi suficient de bine cunoscută, atât în sensul identificării unor tipare de predispoziţie cât mai ales în sensul elaborării unor strategii de depistare şi a măsurilor terapeutice indicate, în principal chirurgia. Majoritatea cancerelor colorectale sunt degenerări maligne ale polipilor adenomatoşi ce pot fi puşi în lumină prin metodele de screening din care cea mai importantă este colonoscopia. Majoritatea ţărilor dezvoltate au pus la punct strategii de depistare activă, în funcţie de profilul pacienţilor. În general se recomandă ca începând cu vârsta de 50 de ani să se efectueze testarea la nivel de populaţie, iar persoanele cu antecedente familiale de cancer de colon sau cu antecedente personale de afecţiuni intestinale sunt îndrumate să efectueze preventiv testările de rutină chiar mai devreme. Ulterior sunt recomandate retestări la intervale de 5-10 ani în funcţie de profilul individual.

Legăturile dintre nutriţie şi cancerul colorectal sunt complexe. Pe de o parte legătura dintre nutriţie şi bolile oncologice, în general, a fost pusă în lumină de numeroase cercetări. În mod special legătura cu cancerele colorectale este mai bine cunoscută decât relaţia cu alte localizări. Unul din motive este legătura directă între aliment şi intestinul gros, responsabil de ultimele faze ale digestiei. În colon se definitivează digestia şi formarea materiilor fecale prin diferite procese active: acţiunea florei intestinale asupra reziduurilor rămase după fazele anterioare, deshidratarea materiilor fecale (absorbţia de apă), reabsorbţia şi secreţia unor minerale (reabsorbţia sodiului, clorului, secreţia de potasiu). Procesele de fermentaţie a componentelor glucidice şi fibrelor şi cele de putrefacţie a resturilor proteice nedigerate fac parte din acţiunile normale ale microflorei. Din aceste perspective componentele alimentare prin volumul lor, compoziţia, prezenţa substanţelor ce influenţează microflora precum şi celelalte componente care determină calitatea tranzitului sunt importante. Dintr-o altă perspectivă, exista afecţiuni nutriţionale în sine care cresc riscul de cancere colorectale. Obezitatea este o foarte răspândită şi importantă afecţiune predispozantă. Ca şi în alte ramuri ale nutriţiei, stilul de viaţă în ansamblu, alături de alimentaţie, constituie un factor de risc sau protecţie. Legăturile dintre activitatea fizică şi cancerele colorectale au fost bine stabilite: sedentarismul creşte riscul iar activitatea fizică este atât un factor de prevenţie cât şi un adjuvant chiar în perioada de tratament sau după, prin efectele de ameliorare a tranzitului. Legătura dintre fumat şi probabilitatea apariţiei cancerului, inclusiv colorectal, a fost stabilită, motiv pentru care renunţarea la fumat este de dorit şi în din această perspectivă.

 

Mai multe situaţii distincte merită discutate în raportul dintre nutriţie şi cancerele colorectale. În primul rând nutriţia ca prevenţie, ce are deja clarificate diferite nivele de impact, în al doilea rând nutriţia în perioada de tratament şi în cele din urmă nutriţia pe termen lung, după perioadele de intervenţie terapeutică (chirurgie, chimioterapie). In cazul particular al cancerelor colo-rectale există diferenţe mari în diferitele tipuri de intervenţii nutriţionale, uneori intervenţiile sunt chiar opuse: în dieta de cruţare intestinală, cea care menajează intestinul în faze acute ale bolii şi imediat postchirurgical, se restricţionează fibrele, pe când în dieta pe termen lung, post-intervenţională, ele se reintroduc şi se tentează a fi aduse în alimentaţie într-o pondere adecvată. Atât deficitul cât şi excesul de fibre pot influenţa evoluţia şi mai ales simptomele în acest grup de afecţiuni şi sunt un parametru important în cursul evaluării şi prescripţiei nutriţionale.

 

Intervenţia dietetică propriu-zisă ca parte a tratamentului simptomatic depinde de manifestările bolii, mai ales în contextul în care atât în cadrul bolii cât şi al tratamentului pot apărea simptome precum diaree, constipaţie, sindroame gazoase, colici ce pot imita celelalte afecţiuni din sfera intestinală precum sindromul de colon iritabil, colita ischemică, boala inflamatorie intestinală, bolile diverticulare etc. În toate acestea o intervenţie dietetică specializată (realizată în majoritatea sistemelor medicale de dieteticienii din echipa medicală de îngrijire) poate aduce beneficii şi siguranţă. Pe termen lung nutriţia are nu doar rolul de remediu al simptomelor cât şi de menţinere a stării de sănătate, în mod special prin prevenţia şi combatarea denutriţiei.

 

Nutriţia ca prevenţie a cancerului colorectal nu poate fi altceva decât o versiune a alimentaţiei sănătoase, ceea ce presupune asigurarea tuturor substraturilor, echilibru, diversitate, adaptare la particularităţile fiecărei persoane. Anumite aspecte au fost bine analizate şi s-a stabilit şi gradul de legătură cu prevenţia acestui tip de boală. Asociaţia Americană de Cancer a stabilit chiar o ierarhie a factorilor nutriţionali de prevenţie. Cele mai puternice legături sunt cele ce implică greutatea şi activitatea fizică: prevenţia creşterii în greutate şi a obezităţii şi promovarea unui stil de viaţă activ sunt cei mai importanţi factori de prevenţie a cancerului colorectal. Urmează ca şi nivel de date ştiinţifice două alte măsuri: consumul adecvat de fructe şi legume şi limitarea aportului de carne roşie şi procesată. Mai puţin concludente, dar cu posibile beneficii sunt excluderea alcoolului şi suplimentarea cu acid folic sau seleniu. În schimb este neclar dacă anumite alimente, de exemplu produsele pe bază de soia, sau anumite suplimentări, de exemplu cu vitamina C şi E, sunt benefice sau dăunătoare. Produsele din soia conţin fibre benefice pentru cancerul colorectal în schimb legătura cu neoplasmul mamar a pus probleme mai complexe: izoflavonele din soia, care mimează acţiunea estrogenilor, ar putea favoriza cancerul de sân sau ar putea interacţiona cu medicaţia, din acest motiv recomandarea actuală este de consum moderat şi sub forma integrală, neprocesată. Atenţia ultimilor ani s-a îndreptat în mod special asupra cărnii roşii şi cărnii procesate, mai ales prin prisma unei analize a Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii prin International Agency for Research on Cancer. Prin prisma acestei analize, carnea procesată este “cancerigenă” iar carnea roşie este “posibil cancerigenă”. Riscul de cancer colorectal a fost calculat a fi mai mare cu 18% la persoanele care consumă zilnic 50 de grame de mezeluri (conform definiţiei din cercetare: carne procesată în sensul conservării sau obţinerii unui gust particular: crenvurşti, şuncă, cârnaţi, hot-dog). Carnea roşie cuprinde carnea de vită, porc, miel şi capră. Din perspectivă mai largă, o preocupare atât în lumea medicală cât şi în populaţie este oportunitatea sau nu a alimentaţiei vegetariene la persoanele predispuse. Datele ştiinţifice actuale arată că nici pentru prevenţia cancerelor nici pentru prevenţia recurenţei bolii canceroase la persoane la care deja ea a fost sau este prezentă, alimentaţia vegetariană nu s-a dovedit superioară unei alimentaţii omnivore bine concepute. Mai precis nu există dovezi că o alimentaţie omnivoră echilibrată, cu un bun conţinut de vegetale dar şi cu includere de lactate, ouă şi sortimente de carne ar fi inferioară alimentaţiei vegetariene. Nici pentru alte tipare, de exemplu dieta macrobiotică, nu există suficiente date că ar putea aduce beneficii suplimentare. În schimb este absolut clar că în fructe, legume, cerealiere şi seminţe există numeroşi nutrienţi valoroşi şi consumul acestora este recomandat în toate tiparele de alimentaţie sănătoasă, fie ele vegetariene sau omnivore. Un aspect particular în cazul abordării de către pacient al unui anume tipar nutriţional este acela că odată apărută o boală din sfera digestivă, inclusiv cancerul colorectal, e nevoie de o analiză a meniului pentru a evalua şi stabili precauţii legate de conţinutul în fibre şi tipul de fibre, din perspectiva posibilelor efecte iritative, modificării timpului de tranzit, toleranţei.

 

Nutriţia ca terapie se recomandă a fi discutată cu specialişti în nutriţie. Exista intervenţii ce nu sunt dovedite benefice şi ar putea fi chiar dăunătoare. Urmând diagnosticul de cancer o tentaţie firească este de a alege remedii naturale inclusiv din sfera nutriţiei. În cancerul colo-rectal însă unele remedii pot avea efecte inverse. Terapia cu sucuri de fructe şi legume proaspete, spre exemplu, este total contraindicată. Nu este contraindicată însă includerea, pe termen lung, a grupelor fructelor şi legumelor, însă alături de alte componente care să asigure întreg substratul nutriţional pentru sănătate, de exemplu sursele de proteine. O dietă bazată exclusiv pe fructe sau legume, indiferent de formă (sucuri, salate, supe, preparate gătite) este greşită întrucât proteinele, un nutrient deosebit de important, sunt slab reprezentate într-o astfel de intervenţie. De asemenea suplimentele merită a fi discutate cu specialişti. Ceea ce poate fi numit regimul de “prevenţie secundară”, respectiv regimul de urmat pe termen lung, este o alimentaţie în care să fie reprezentate toate grupele alimentare şi adaptată fiecărei persoane. În acest tip de alimentaţie sunt binevenite fructele, legumele, cerealele alături de sursele proteice: carne, peşte, lactate, ouă, leguminoase. Condiţia ca regimul să fie corect este ca el să acopere în primul rând nevoile energetice – un astfel de regim la o persoană denutrită va trebui să fie hipercaloric, “consistent”. În al doilea rând este nevoie ca proteinele din meniu să fie reprezentate într-o proporţie suficientă. Acest aspect se obţine uşor în alimentaţia omnivoră diversă şi în alimentaţia vegetariană în versiunile ovo-lacto-vegetariană şi lacto-vegetariană. În schimb în alimentaţia strict vegetariană (vegană) este nevoie de o planificare a surselor de proteine punând în balanţă şi faptul că proteinele vegetale vin în alimentaţie împreună cu diferite tipuri de fibre iar tipul lor poate influenţa simptomatologia. Acest al treilea aspect, al fibrelor, este important în cazul prezenţei sindroamelor gazoase şi al tulburărilor de tranzit (diaree, constipaţie). Sunt cazuri în care e necesară suplimentarea cu fibre şi, invers, sunt cazuri în care e necesară restricţia de fibre. O astfel de decizie este cel mai bine de luat împreună cu un specialist în nutriţie şi cu medicul care conduce tratamentul. În al patrulea rând există fenomene de intoleranţă secundară la lactoză, sindroame de fermentaţie glucidică şi mai ales diferite tipuri de sindroame de malabsorbţie în funcţie de zona rezecată ce impun efectiv analizarea fiecărei grupe de alimente şi a oportunităţii prezenţei ei în meniu. Pe termen mediu şi lung dieta va cuprinde toate componentele unei alimentaţii sănătoase, însă particularizând în funcţie de evoluţia individuală.

 

Alegerea alimentelor depinde, aşadar, de faza bolii şi de evoluţia individuală. Postchirurgical şi pe perioada chimioterapiei numeroşi factori determină alegerea alimentelor. In general o dietă sigură cuprinde diferite secvenţe de introducere a alimentelor. Cele mai bine tolerate şi indicate sunt lichidele la temperatura camerei: ceaiuri (muşeştel, mentă, tei), supe, cărora treptat li se adaugă fainoase (pâine albă înmuiată, orez, paste făinoase bine fierte, dar nu cartofi în fazele acute) şi morcovi fierţi şi pasaţi. În funcţie de evoluţia şi simptomele pacientului se tentează, rând pe rând, introducerea proteinelor sub formă de brânză (telemea, vaci, urdă), ouă (iniţial albuş), carne slabă în diferite forme de pireuri la blender. În faze acute se evită zahărul, cartoful, pâinea neagră, alimentele grase, seminţele, condimentele, fructele şi legumele proaspete. Lichidele şi preparatele semisolide pot fi un bun vehicul pentru aportul de minerale şi poate fi util adeseori un preparat multivitaminic (dar care să nu depăşească 100% din doza recomandată). Produse medicale gata concepute pentru acest scop există şi sunt extrem de practice în astfel de situaţii, prin furnizarea de calorii, proteine şi minerale într-o formă cremoasă şi uşor de consumat cu paiul şi fracţionat. De asemenea, băuturile speciale pentru sportivi pot fi o soluţie pentru aport mixt lichidian şi de minerale. Treptat alimentaţia va tinde la tiparul normal, de dorit pe termen lung, cu aport de proteine (de preferat din carne slabă, ouă, brânzeturi, iaurt), glucide şi fibre atent selectate în funcţie de tipul de fibre şi prezenţa simptomelor (pâine, cereale, cartofi, orez, paste făinoase, fructe, legume, sucuri diluate de fructe, fructe uscate, compoturi), grăsimi (cu precauţia unui aport bine stabilit, cel mai adesea un aport mic sau cel mult moderat: ulei, unt, smântână), deserturi (de preferat de casă: biscuiţi, budinci, fructe coapte, clătite cu gem fără zahăr, fructoză sau polioli). Cafeina poate fi de ajutor sau de evitat în funcţie de tranzit (cantităţi mici pot fi de ajutor în prezenţa constipaţiei). Alcoolul este de evitat în numeroase situaţii, la fel condimentele, seminţele, floricelele, freshurile concentrate de fructe şi alte componente iritative sau ce pot genera reziduuri. Prezenţa gazelor impune şi alte precauţii (varza, mazărea, fasolea, ouăle, ceapa şi usturoiul, diferiţi îndulcitori, uneori lactoza).

 

Un important aspect este acela că în îngrijirea acestui tip de patologie în care răspunsurile sunt individuale iar nevoia de confort şi siguranţă este ridicată sunt cu adevărat de luat în seamă şi măsurile complementare, în mod special produsele farmaceutice, naturiste sau de nutriţie medicală special concepute: produse de nutriţie enterală, înlocuitori de mese, ceaiuri, fibre, prebiotice, probiotice, vitamine şi minerale, preparate hidro-electrolitice, remedii simptomatice. Singura precauţie la care îndeamnă medicina este aceea de a nu căuta remedii spectaculoase pe terenul nutriţiei în locul tratamentelor clasice ci ca o completare a lor absolut binevenită cât timp se realizează în siguranţă.

 

REFERINŢE (SELECTIV)

 

  1. 1. Marinos Pericleous, Dalvinder Mandair, and Martyn E. Caplin. Diet and supplements and their impact on colorectal cancer. Journal of Gastrointestinal Oncology. J Gastrointest Oncol. 2013 Dec; 4(4): 409–423.
  2. Michael S Donaldson. Nutrition and cancer: A review of the evidence for an anti-cancer diet. Nutrition Journal20043:19. DOI: 10.1186/1475-2891-3-19
  3. Raaj S. Mehta, Reiko Nishihara,Yin Cao. Association of Dietary Patterns With Risk of Colorectal Cancer Subtypes Classified by Fusobacterium Nucleatum in Tumor Tissue. JAMA Oncology. JAMA Oncol. Published online January 26, 2017. doi:10.1001/jamaoncol.2016.6374
  4. Iulian Mincu, Viorel T. Mogoş. Bazele practice ale nutriţiei omului bolnav. Editura Bucureşti, 1998.
  5. John Hopkins Colon Cancer Center. http://www.hopkinscoloncancercenter.org. Accesat: 05.04.2017.
  6. American Institute for Cancer Research. Heal Well: a Cancer Nutrition Guide. Online la: http://www.aicr.org/assets/docs/pdf/education/heal-well-guide.pdf. Accesat: 05.04.2017
  7. American Cancer Society guidelines on nutrition and physical activity for cancer prevention. Online la: http://onlinelibrary.wiley.com/doi/10.3322/caac.20140/full. Accesat: 05.04.2017.
2017-04-10T15:14:36+00:00