Cu siguranță este cea mai cumplită veste primită din viața ta. Brusc, parcă întreaga  viață ți-a explodat: vise, planuri, privire în viitor. Parcă nu a mai rămas nimic palpabil, ai senzația că nu mai poți controla nimic, că viața ta s-a scurs într-o fracțiune de secundă. O avalanșă de gânduri îți invadează mintea. Te întrebi obsesiv: ”o să mor?!”, ”dacă diagnosticul este greșit?”, ”de ce eu?”, ”ce am făcut greșit?”, ”ce se va întâmpla cu copiii mei?”.

Confruntarea cu diagnosticul de “tumoră malignă“ sau “cancer” reprezintă o experiență interioară mistuitoare care afectează raportul individului atât cu sine cât și cu  toată lumea din universul său interior. Diagnosticul este resimțit adesea ca pe o sentință, persoana trecând printr-o multitudine de  stari sufletesti care adesea se schimba pe măsură ce acceptă situația și o înfruntă.

Faza de șoc – Șocul diagnosticului este atât de puternic încât bolnavul trăiește sentimentul de irealitate, de confuzie mentală:  “nu poate fi adevarat, este o greseala!”, ”sigur  este o confuzie la mijloc!”.

Apoi poate urma o stare de  negare, de refuzare a diagnosticului : “nu este posibil, acest lucru nu mi se poate intampla mie”, în care persoana afectată va căuta confirmarea diagnosticului la alți medici în speranța infirmării acestuia.

Faza de acțiune – Da, cu certitudine este cancer. Adevărul nu mai poate fi negat. În acest moment bolnavul poate trăi o senzație de neputință – ”ce mă fac?”, lipsă de speranță – ”nu se mai poate face nimic”, alternând cu o senzație de calm și optimism – ”totul va fi bine!”.

Mulți bolnavi se gândesc că poate sunt pedepsiți pentru ceva ce au făcut sau n-au făcut în trecutul lor. Alții se simt vinovați și se gandesc că ar fi putut face ceva care să prevină  apariția cancerului: să manânce mai atent, să se relaxeze mai mult, să facă mai mult sport, să se ducă mai  des la medic.

Furia, anxietatea și depresia însoțesc această fază  și se manifestă, de cele mai multe ori,  prin insomnie, concentrarea atenției scăzută, tulburări ale memoriei, senzație de spaimă, accese de plans incontrolabile iar activitățile zilnice abia mai pot fi realizate.

Dacă și tu ai astfel de gânduri și stări, nu ești singura persoană care simte în acest fel. Sunt stări normale și comune pentru  majoritatea persoanelor diagnosticate cu cancer. Trebuie să știi că această boală  nu este o pedeapsă pentru lucrurile pe care le-ai făcut sau nu le-ai făcut. Nu te învinovăți. Este dureros și rareori ajută cu ceva. Probabil, este posibil, să nu fie descoperite niciodată cauzele apariției cancerului.  În acest moment nici nu mai contează să știi care este cauza. Acum este important să te concentrezi pe modalitățile prin care poți să ai cea mai mare grijă de tine: atât de trupul tău cât și de mintea ta, dar mai ales de sufletul tău.

Faza de descărcare – Poate debuta cu începerea tratamentului, care induce bolnavului sentimentul de control asupra bolii. În această fază, persoana afectată decide, mai mult la nivel inconștient, dacă și cum va lupta cu boala: acceptare si control, rezistență și deschidere, luptă sau capitulare.

Acceptarea, speranța, credința, voința și dorința de vindecare alături de motivația pentru vindecare – ”pentru cine, pentru ce doresc să mă vindec?” sunt resurse interioare importante  prin care foarte mulți bolnavi au susținut tratamentul și au invins cancerul.

În mod paradoxal, cancerul poate fi privit ca o invitație la conștientizarea felului în care trăiești, la reașezarea relației cu tine însuți, cu ființa ta, cu inima ta. Căci sănătatea nu este doar o chestiune a trupului, ci a unei entități întregi care cuprinde și sufletul.

Psiholog Mihaela Palade Gheran

În articolul următor voi descrie modalitățile prin care vei putea gestiona stările negative cauzate de diagnosticul de cancer.

0 0 votes
Article Rating