Bolnavul de cancer nu este un infirm. El trece printr-o perioadă dificilă, în care alienarea severă a sănătății duce la schimbări majore în viața sa de zi cu zi. Inevitabil, relațiile sale intime trec printr-un impas major. Acesta poate fi însă depășit printr-o abordare onestă și lucidă a relației cu partenerul de cuplu, ceea ce contribuie enorm în lupta împotriva cancerului. Oncopedia vă prezintă abordări generale și punctuale propuse de specialiști, rezultate în urma studiilor consacrate gestionării acestei probelme. Ulterior, vom publica un material la fel de amplu referitor la Sexualitate și Reproducere.

Este normal ca o persoană singură să aibă temeri şi preocupări legate de întâlniri, de relaţii de cuplu noi şi de intimitate sexuală. Totuşi, aceste preocupări nu trebuie să vă împiedice atunci când decideţi să vă întâlniţi cu o persoană. Chiar dacă vă poate părea straniu şi dificil, împărtăşirea preocupărilor şi a experienţelor bolii cu partenerul vă ajută să vă eliberaţi de stres şi anxietate.

Adulţii singuri, diagnosticaţi cu cancer, trec printr-o serie de schimbări fizice şi emoţionale care le afectează relaţiile amoroase şi sexuale, atât în timpul tratamentului, cât şi după finalizarea acestuia. A începe o nouă relaţie poate fi stresant pentru oricine, în special pentru persoanele care suferă de cancer sau au un istoric de cancer. Posibilitatea de a fi respins reprezintă o realitate, dar este cu adevărat important să nu vă lăsaţi opriţi de teama de rejecţie atunci când doriţi să vă întâlniţi cu cineva.

Împărtăşirea experienţei bolii

Decizia legată de momentul şi modul în care are loc împărtăşirea experienţei bolii cu un posibil partener este diferită pentru fiecare persoană. S-ar putea să consideraţi că aceste aspecte sunt fie prea personale pentru a fi discutate cu cineva nou, fie ar speria viitorul partener. Aţi putea dori să amânaţi discuţia până se consolidează încrederea şi grija reciprocă. Pe de altă parte, aţi putea simţi că nu este onest să îi ascundeţi posibilului partener faptul că aveţi cancer. Astfel, veţi prefera să îi împărtăşiţi experienţa bolii înainte ca relaţia voastră să devină serioasă.

Este important să reţineţi că sunt mai multe moduri de a împărtăşi experienţa bolii. Unele persoane aleg să vorbească deschis cu partenerul, altele decid să îi arate acestuia cicatricele sau schimbarile fizice asociate bolii şi tratamentului, pe când alţii ar putea să se simtă mai confortabil folosind umorul pentru a-şi împărtăşite temerile şi preocupările.

Atunci când sunteţi pregătiţi pentru a discuta despre boala dumneavoastră, ar fi util să luaţi în considerare următoarele aspecte:

• Posibilitatea de recidivă a bolii;
• Limitările fizice cauzate de tratamentul cancerului;
• Sentimentele legate de întâlniri şi începerea unei noi relaţii de cuplu.

Înainte de a vă împărtăşi sentimentele sau experienţele, puteţi considera util să scrieţi ceea ce vreţi să spuneţi sau să simulaţi convorbirea cu un prieten. De asemenea, fiţi pregătiţi pentru eventualele întrebări din partea posibilului partener.

 Începutul unei relaţii noi de cuplu

Sugestii folositoare în cazul în care întâmpinaţi dificultăţi la începutul unei relaţii de cuplu sau sunteţi anxioşi în legătură cu aceasta:

• Petreceţi timp cu familia şi prietenii. Spuneţi-le că sunteţi pregătiţi să întâlniţi pe cineva;
• Încercaţi o nouă activitate, înscrieţi-vă într-un club sau la diverse cursuri. Acestea vă vor ajuta să vă simţiţi mai confortabil în preajma altor persoane, în special dacă aveţi semne fizice ale cancerului (pierderea părului, cicatrici);
• Întocmiţi o listă a calităţilor care vă fac un bun partener de relaţie amoroasă;
• Dacă vă temeţi că veţi fi respinşi, exersaţi ce aţi putea spune şi cum v-aţi comporta în asemenea situaţii;
• Luaţi legătura cu persoane care s-au confruntat cu această boală şi şi-au găsit recent parteneri. Cereţi-le sfaturi.
• Nu renunţaţi la a întâlni posibili parteneri şi nu vă pierdeţi speranţa dacă cineva nu vă împărtăşeşte sentimentele.

Preocupări legate de o nouă relație sexuală

Preocupările în legătură cu viaţa sexuală şi intimitatea în relaţia de cuplu sunt dependente de experienţa bolii şi momentul existenţei în care vă aflaţi. De exemplu, fertilitatea poate fi o preocupare majoră pentru adulţii tineri, dar nu şi pentru cei în vârstă. În general, tratamentul cancerului poate cauza efecte secundare în funcţionarea sexuală. Printre acestea se numără:

• Disfuncţia erectilă;
• Dificultăţi în atingerea orgasmului;
• Uscăciunea vaginală;
• Durerea în timpul actului sexual;
• Incapacitatea de a avea copii.

Unele schimbări de natură fizică (spre exemplu pierderea unui testicul, pierderea părului, scăderea în greutate, cicatricele sau schimbările de la nivelul pielii) nu afectează funcţionarea sexual în mod direct, dar pot altera imaginea de sine şi percepţia propriei atractivităţi. Chiar dacă boala nu a lăsat urme fizice, s-ar putea să vă percepeţi corpul diferit. Pe lângă imaginea de sine, v-ar putea fi afectate și stima şi încrederea în sine.
Este important să vorbiţi cu personalul de îngrijire despre efectele secundare fizice şi de natură sexuală, care survin ca şi consecinţe ale tratamentului. Astfel, vă vor fi arătate modalităţi de gestionare a diverselor simptome.

Depăşirea anxietăţii legate de începerea unei relaţii sexuale

Una dintre modalităţile cruciale de a depăşi acest gen de anxietate este dată de deschiderea faţă de noul partener. Comunicarea este importantă pentru o sexualitate sănătoasă în orice cuplu, dar unele persoane pot crede că aceste aspect sunt ceva personal şi pot avea dificultăţi în împărtăşirea temerilor legate de actul sexual, chiar şi unui partener dintr-o relaţie stabilă. Totuşi, împărtăşirea preocupărilor şi temerilor legate de relaţia sexuală noului partener, chiar dacă este dificilă, vă poate ajuta să atenuaţi intensitatea anxietăţii şi poate conduce la creşterea intimităţii emoţionale şi a gradului de încredere.

Vorbiţi cu noul partener despre intimitatea sexuală

Nu există „momentul potrivit” pentru a discuta despre sex, dar este recomandat să vorbiţi cu noul partener despre acest subiect înainte de instalarea intimităţii sexuale. Dacă la început vă veţi simţii confortabil abordând acest subiect, s-ar putea să descoperiţi că, odată cu trecerea timpului, devine din ce în ce mai uşor să vorbiţi. De asemenea, v-ar putea fi de ajutor să purtaţi mai multe conversaţii pe această temă, dar mai scurte. Este important să conştientizaţi că discuţiile despre sex nu sunt singura modalitate de a vă exprima nevoile şi dorințele sexuale. Câteva sugestii:

• Decideţi ce doriţi să îi spuneţi partenerului şi scrieţi-vă gândurile sau discutaţi cu un prieten înainte;
• Vorbiţi cu partenerul atunci când amândoi sunteţi relaxaţi și nu grăbiţi şi vă aflaţi într-un loc neutru şi privat;
• Dacă vă este inconfortabil să folosiţi termenii sexuali, exersaţi singuri, cu voce tare, până vă obişnuiţi şi devine mai comod. Majoritatea terapeuţilor recomadă folosirea denumirilor reale în locul eufemismelor sau a metaforelor;
• Fiţi sinceri în legătură cu probleme precum disfuncţia erectilă sau uscăciunea vaginală şi discutaţi despre soluţii pentru rezolvarea acestora;
• Explicaţi-i sau arătaţi-i partenerului schimbările fizice cauzate de tratament. Vă veţi simţi mai putin anxios dacă acesta cunoaşte modificările corpului dumneavoastră, înainte de prima experienţă sexual împreună;
• Ghidaţi-vă partenerul spre acele poziţii şi activităţi care vă provoacă plăcere şi nu vă crează discomfort. Faceţi o înţelegere prin care să vă anuntaţi partenerul dacă ceva devine dureros, pentru ca el sau ea să nu îşi facă griji că v-ar putea răni;
• Nu uitaţi că o experienţă sexuală implică mai mult decât penetrarea; încercaţi şi alte feluri de a oferi şi primi plăcere sexuală;
• Reţineţi că un partener căruia îi pasă cu adevărat de dumneavoastră vă va accepta exact aşa cum sunteţi.

Găsirea unui suport pshihologic

Dacă veţi continua să aveţi probleme în legătură cu intimitatea emoţională şi sexuală, puteţi apela la un grup de suport sau la un consilier. Consilierii şi terapeuţii vă pot ajuta în privinţa aceasta, iar grupurile şi organizaţiile de suport vă pun în legătură cu alte persoane care au trăit sau trăiesc experienţe similare şi vă pot sfătui şi oferi sprijin.

Citește și articolul: Am cancer, cum trăiesc cu el?